Florian Silișteanu- o încercare de a deveni OM

despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni

luni, 8 decembrie 2014

waw! azi am mai auzit un român de prin americi spunând : sunt uns cu toate alifiile! - i-am spus repede - bună ziua, e ca dumneavoastră și am fugit rupând pământul! :))))

Biografie florian stoian -silişteanu

A member of the Romanian Writers' Union since 2007 and of the Brussels' Federation of Journalists, Mr. Florian Silisteanu has published so far quite a great number of books of most original poetry which makes him a singular voice among the ranks of his more conformist contemporaries, this very book being an example in point He has also written more than three thousand articles for different newspapers and journals.His published books include The Dispute with One's Shadow -Poems, The Profession of Witness- From The Miners' Onslaught on the Capital to The Jugoslavian Front, The Wedding of Signs-Poems-with a preface by Adam Puslojic, My Brother,God- Love Poems, Land Nowhere-Poems, for which he was awarded the prize of the Pitesti,Romania, Writers' Union for 2008.. Other poems of his have been published in different anthologies as Orient - Occident Anthology 2000, Virtualia,The Last Generation ( by The Library of The Romanian Literature Museum), The Bibliographical Dictionary of Arges County,Romania,writers and folklorists, The Anthology of the International Festival ' Nights of Poetry at Curtea de Arges'-Romania and 'The Orthogothic Anthology -Sibiu 2011. Mr. Silisteanu has also founded two weeklies:The Romanian Manifesto and The Roma's Voice. In April 2004 he was awarded a prize by The Serbian-Romanian Academy.He was also a special reporter of the Pitesti daily 'The Courier' until 2013. He has his own column in the Arges County Cultural Journal entitled ' The Mug with Birds'.He currently lives on his writing and his address to his readers is, quote:In the remaining time which you so dutifully measure, I am a free man.

http://www.radioteiubesc.com

Volume publicate
#Cearta cu umbra - poezie- Editura Calende-1998 # Meseria de martor - de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia - reportaj -Editura Paralela 45 - 2000 # Nunta de semne - poezie- cu o prefaţă de Adam Puslojic -Editura SemnE - 2004 # Fratele meu, Dumnezeu - poeme de dragoste- Editura SemnE- iulie 2006# Pămănt nicăieri -poezie- mai 2008, editura SemnE # Seraphim - bird s exchange Serafim - schimbul de pasăre ( ediție bilingvă , Reflection Publishing - 2014 California USA ,

Cuprins în Antologia Orient-Occident 2000 # Virtualia 2004, 2005, 2006, Iaşi # Antologia Ultima generaţie, primul val-poezie.ro- editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005
in august 2011 alaturam aparitia in doua antologii internationale>antologat in
antologia festivalului international noptile de poezie de la curtea de arges 2011 editura academiei internationale orient /occident / zei si zile
antologia arthgothica 2011 editura A.T.U.sibiu
dictionar biobibliografic scriitori publicisti folcloristi ai argesului de la neagoe basarab pana azi arges press 2011
- 2012 antologia artgothica / sibiu 2012

- Trei premii naţionale pentru reportaj, altele pentru poezie, peste 3 mii de articole publicate în presă locală şi naţională, +
- Premiat de Academia de prietenie sârbo-română in aprilie 2004 -
- Fondator al săptămânalului MANIFESTULUI ROMÂN.
- Fondator al săptămânalului Vocea romilor
- Fondator al ziarului de la sat
CEl care a gândit și realizat Festivalul de muzică - Festivalul muzical Curierul Zilei (toate editiile pana in 2011 , in parteneriat cu trustul de presă Curierul Zilei
- Owner Art of Freedom LLC - postul de radio online www.radioteiubesc.com cu sediul in Sacramento, California, Statele Unite ale Americii

Am fost Corespondent de război în Iugoslavia am trăit şi pătimit bombardamentele în Kragujevac am fost pentru aceasta răsplătit cu onoruri, am fost stegar al Revoluţiei române .

Trăiesc din scris.
Reporter Special la cotidianul Curierul Zilei pânî în anul 2013.
Semnez o rubrică în revista de cultură Argeş *Din cana cu păsări*
-din jumătatea lui august 2007 reporter în emisiunea lui Cristian Sabagh la Prima Tv- 112 Poliţia în acţiune...până prin 10 septembrie
- member Federation of Journalists - cu sediu la Brussels
- în restul timpului pe care dumneavoastră îl măsuraţi sunt om liber
- din 5 iunie 2007 membru al Uniunii Scriitorilor din România- sunt onorat
- 14 noiembrie 2009 - Premiul de excelenţă- Cartea anului-pentru volumul de versuri Pământ nicăieri, acordat de Uniunea Scriitorilor din România filiala Piteşti

Email
silisteanu@yahoo.com
mobil:001 916 8075922

cainele lui Dumnezeu - cantec despre oameni - de florian silișteanu

a venit azinoapte - n sat câinele lui Dumnezeu
era parcă dezlegat erai tu ori cred că eu
nu știu care - nfometat nu știu care doar lătrat
a venit....și a plecat
câinele de om mușcat

maica mea nu mai era doar durea duminica
eu eram copil de om și de măr de păr de pom
eram parcă sărbătoare mâinilor clar - văzătoare
ce - apucau neștiutoare îngerul de aripioare

Doamne iată te-aș ruga să mă lași puțin cândva
dumicatul stelelor din taina inelelor
să mă lași să nu mă pierzi osului prin care vezi
și să strângi Doamne din dinți și să taci și să mă minți
că se dau câinii la sfinți c - a turbat în om distanța
că un înger a rupt ața...
ața pe care o ții...
lumină
când o să vii
7 septembrie , pitești, 2013

despre lumina din șapte - scris de florian silisteanu

dacă există un singur înger care nu are pâine pe masă să vină la mine
un singur înger dacă are cana goală și este însetat să vină la mine
un singur înger de se află printre voi și nu a iubit niciodată să vină la mine
fraților de știți un înger care nu a văzut marea spuneți-i să vină la mine
un înger dacă ați văzut la drum un înger și avea încălțările rupte spuneți-i vă rog să vină la mine
Offf omule te rog dacă ai auzit cumva că umblă prin lume un înger de unul singur spune-i degrabă să vină la mine
Uite...dacă pe dealul acela un înger urcă și nu mai ajunge rogu-te spune-i să vină la mine
Dacă un înger are o aripă frântă repede vă rog să vină într-o suflare la mine
Îngerul care e surd de vedere ori olog în ascultare repede acela să vină la mine
Din icoană dacă a căzut îngerul repede de tot să meargă la Domnul
la mine veniți doar când nu mai sunt

casa din inima ta - scris de florian silisteanu

nu întrebați vă rog ci lăsați poetul în pace
nu îi mai faceți cu mâna - tăiați degrabă iarba distanței care iată urcă pe casă
vă rog nu îi căutați prin buzunarele de la palton
nu vă strâmbați la dânsul lăsați-l să doarmă puțin

când umblați la vin înainte de Paști nu încuiați
prin vecini mergeți cu toții cât mai departe și nu priviți înapoi
lăsați descuiat lăsați cheia la poartă
vine Domnul să mă caute
din vinul pus deoparte am de gând să beau singur
Domnul îmi umple paharul
nu strigați și nu vă dați coate nu chicotiți și nu spargeți geamul acesta prin care se uită la mine distanța cea nouă
mergeți și lăsați poetul în pace

nu aveți nimic în comun cu mine nu vă luați adio și nu îmi mai cereți buletin că nu am nu citiți printre rânduri că nu vă cunosc nu știu de unde sunteți și de unde veniți nu socotiți câte femei am iubit nu hotărâți câți copii am și nu mototoliți hârtia pe care am scris că sunt singur
nu opriți apa și nu mai cereți mereu la schimb din vedenii că Domnul îmi poartă grijile toate nu vă frecați mâinile că ați pus mâna pe mine nu scoateți cuțitul și nu mă puneți în lanț cât sunteți mai mulți deodată

ascultați ce vă spun și nu mai dați din umeri când se așează îngerii nu mai mișcați și nu suflați o vorbă despre ei nu îi trădați nu le cereți nimic țineți-vă gura spurcată închisă și mulțumiți
așteptați că mă întorc repede
nu vă las nu mai dați din umeri vă rog și opriți telefoanele
nu mai scrieți mesaje că nu vă scapă nimeni nu plângeți ca să vă iert și nu mișcați umerii lăsați-i pe îngeri în pace să își facă treaba singuri nu vă mai băgați în atelierul dumnealor

dacă sunteți bolnavi mergeți la doctor mergeți în grup și nu mai mișcați umerii ăia pe care stau cocoțați îngerii
mergeți cu îngerii la doctor și gata
gata că m-am săturat
nu întrebați vă rog și lăsați poetul în pace
nu aruncați cu pietre în umbra mea nu căutați prin buzunar că nu am nevoie de mărunțișul dumneavoastră
nu întrebați vă rog unde stau
că nu vă spun
mergeți cu bine și nu puneți ceasul să sune
nu aprindeți chibritul și nu-mi puneți lanterna în ochi
că nu mă vedeți
nu loviți în peretele casei că nu suntem vecini nu puneți câinii pe mine și nu mai înjurați de mamă

atât am avut să vă spun

My Women’s Husbands by florian silisteanu

my sweethearts are all alike their coloured shoes are shining and under their short some long skirts the night in the sun is hiding

one of two has her neck adorned with the cross of a word some other nine under the skin have the stings of thousands of rings and

each one early or later in life was at least once my wedded wife

the men in the life of my sweethearts were soldiers guarding an umbrella’s ramparts faulty it was

when the rain fell not a single drop wetted of land a spot

now I love in only one girl that’s my lot another woman again joined in wedlock as if I was a primitive man a barbarian on a crazy mare chasing the town’s Lord Mayor or a country’s president whose self-assumed right divine is to pee on the spine of the whole world convened at the meeting where several parents are asking some saints to produce their mark book with the marks they took

I’m happy my howling smells of perfume sweet I tear off the label and smoke comes out of it someone has put on the smell on their eyes and now they’re treading on the back on the muscles on the vertebrae the holes down to the knee

once I came underwater on an oar boat there was a flute above the water on a stretcher they put to dry the salted fish of my heart oh my they tore my inner being out the husbands of my women dear they all signed the sentence with perfunctory veneer – I was as alive as a nail from which the painting’s hanging lame on the other side from which I came

sleep well I told my mother when she was just losing her life the dream which is cut with a knife differs from that which first melted is given shape and is then coated to sell at the fair cheaper than dreams most while having a chat with the ghost

my sweethearts are all the same

on the inside of each ring is indented my name my name is there your name is the same just read … look at it twice the name underneath is so nice

Translated by Procopie P. Clonţea

Colecţia: Poezii de dragoste de florian silisteanu

din fericirile lui florian de azinoapte

de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2013-04-22 | |

uneori e bine să ți se dea un nume numai când mori
și cumva cu mare griji o cheiță care întoarce în tine ceva care te ține în viață
ca pe o jucărie banală uitată de înger atunci când se spală pe ochi când e singur acasă

e bine e bine vă spun să lăsăm din taina de om și să cunoaștem femeia numai atunci după ce a plâns după ce a născut e bine să aprindem frigul cu chibritul unei depărtări spre care mergem cu rândul și să lăsăm femeia să nască

dacă aș avea păsări în loc de mâini aerul ar durea cu absența din care ai venit
tânără și atât de frumoasă a apei dar nu mai am timp să ies în poarta ninsorii să pun semn semn până unde m-ai iubit semn până unde am murit

e un dans în care se prind deodată fluturii și merele verzi pe care le desenăm când lumina se taie-n felii
pentru fiecare suflet în parte

Colecţia: poezii de dragoste

Satul cu paseri
poezie [ ]
pt anca novac dominic despre oameni cu înfrigurare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]

2005-12-21 | |

Nu am sărutat niciodată o lebădă Ieri am luat diplomă de la centru cultural pentru bună purtare pentru că am lăsat umbra să locuiască o vreme în cutia unde mama ţine încă buricul naşterii mele
O întreb pe femeie cum se scrie niciodată şi ea spune că uite aşa aşa şi aşa MEREU se scrie...pe urmă pleacă
Nişte copii îmi bat dimineaţa în fereastra pe sub care odinioară camioane lungi treceau cu fier vechi spre fabrica de la Galaţi
Nu am sărutat niciodată o lebădă de teamă ca nu cumva să mă trezesc lebădoi fudul şi ţanţoş umblănd cu rang prin cine ştie ce ogradă plină cu boabe de orz gâşte raţe şi cocori bolnavi de gripa aceea de la ţară
De aceea dacă într-o zi Domnul nu mă mai sare la număr când face prezenţa îmi zic să ridic un sat al păsărilor
Şi din lemn de fiară-amară la intrarea în satul meu cu păsări am să fac o cruce. Pe ea să se aşeze Domnul când vine seara obosit de la numărătoarea oamenilor şi a norilor ca eu să-l întreb mai apoi ..- Doamne! Fericit m-aş duce ca o piatră-n vârf pe cruce...Voie am? Iar Dânsul strecurând pe sub streaşina ochiului o lacrimă să-mi răspundă...- Mergi fiule ... în satul acesta văd că şi păsările se poartă ca oamenii

pocitania

după mine păsările sunt un fel de apă pe care o bem înainte

cel cu gâtlejul uscat nu stă niciodată la rând
primul care a băut păsări a fost înger
după masa aceasta cu cinci picioare la care vă holbaţi se ascunde setea
despre îngeri numai de bine despre cel însetat doar semne

cu doar un ceas şi jumătate înainte de a striga venirea mea pe lume mama a fost însetată
ea a îndurat spre tata care era pe ogor întâiul cu seminţe
din fiecare răsărea grâul din acesta pâinea iar din pâine dospea doar distanţa
care se lăsa ciugulită de pasăre

printre oameni mergea mereu unul sfânt care era orb însoţitor de soartă
din cer cad aripi
de mâine
înfloreşte gutuiul

Greta

Greta mă întreabă de când scriu poezii adevărate iar eu îi spun că poeziile nu sunt adevărate ele sunt toate toate ca o singură femeie pe care o pierzi când prin lume se face noapte Greta nu a mâncat rodii

Țin un jurnal despre păsări Mi-aș dori să învăț pe de rost alfabetul să fluier consoane și apoi îndrăgostit de paserea mea să devin om

Mâinile sunt ființe cu degete lungi Greta caută pe internet cântecul ei de fată așa o zi așa o noapte până când au venit în pețit cu un tren un marfar șuerând numele bărbaților din primul război mondial Greta a plâns atunci Acum e rândul meu

E pace

bărbații femeilor mele

pentru Anca Mizumschi- femeia locuiește timpul meu

iubitele mele sunt toate la fel au pantofi colorați fustele scurte unele lungi pe sub care noaptea în soare se-ascunde

una din două poartă la gât crucea unui cuvânt altele nouă au pe sub piele câteva mii de inele fiecare a fost măritată cu mine cel puțin o singură dată

bărbații din viața femeilor mele erau soldați păzeau castelul unei umbrele defectă când ploaia ploua niciuna dintre ploi nu uda

acum iubesc într-o singură fată o altă femeie din nou măritată parcă sunt primitiv sunt un barbar care vânează pe domnul primar ori pe președintele țării care face pipi pe șira spinării întregului mapamond adunat la ședința în care câțiva părinți cer carnetul de note la sfinți

sunt fericit urletul meu miroase-a parfum i-am rupt eticheta din ea iese fum cineva și-a dat cu mirosul în ochi și acum calcă pe spate pe mușchi pe vertebre gropile toate dintre inele

odată am venit pe sub ape cu un vapor cu vâsle era un flaut deasupra de apă pe targă au pus la uscat peștele inimii mele sărat mi-au scos dinlăuntru ființa bărbații femeilor mele au semnat cu toții sentința - eram viu ca un cui de care tabloul stă agățat în partea cealaltă din care-am plecat

somn ușor i-am spus mamei când a murit

visul tăiat la cuțit nu este la fel ca acela topit și pus mai apoi într-o formă din care prin târg se vinde mai ieftin stând cu fantoma de vorbă

iubitele mele sunt toate la fel

priviți mai atent pe sub fiecare inel scrijelit e acolo numele meu pe dumneavoastră vă cheamă la fel scrie..priviți mai atent ce nume frumos e sub el

Calul păsării

pentru Anca Mizumschi.

poate visezi soldați în noaptea asta la spectacol artiștii joacă goi în noaptea asta printre cruci se vor vâna strigoi
poate că vin îmi iau bilet sunt singurul din sală poate că văd din primul rând spectacolul de gală
Începe! Luminile sunt stinse cu capul dat de dușumea lumina mea tăcând peste lumina ta Nu înțeleg nimic poate visez soldați în noaptea asta dintre tați plecând să scoată din pământ încremenește abația în cuvânt
Zăpezi...decorul parcă e un cer împotmolit în paserea din care am venit e tot mai cald și tot mai singur calul păsării ce paște iarba crescută prin icoane din care scot nebunii plastic făcând apoi din el bidoane
E pauză Artiștii pleacă spre cabine schimbând decorul pielii cu haine vechi se pregătesc să între-n rol strigoii pe perechi și gongul bate-bate lumina ta peste a mea tăcând a moarte
e tot mai simplu e mai comod să faci luminii nod
cortina se ridică

am vrut să fiu soldatul tău de pică

numărul meu de la casă e un fel de ibric

Mariei Vranceanu

Numărul meu de la casă e un fel de ibric
Unul în care fierbe gutuiul în care nimic
Nu ar putea clocoti dacă nu ai mai veni
și de ducă nu ai mai sosi
primăvară
strada mea și de dor de dumneata ia și pupă mâna mea

este frig și ruptă ața cum e suptă țâța cum de la fereastră
parcă nici nu se mai vede din lumina care pierde noaptea luna
și iar mâna de pupat de-agățat luna sub pat

numai ziduri sunt afară e iar frig în călimară
numai numărul de casă e furat ca o mireasă
și dus depărtărilor în distanța norilor
cum ești tu da tu frumoasă cum e streașina la casă
număr nou întors acasă

cântec din fericirile lui florian

cu drag iubitei mele mirela dinu

de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]

2013-01-15

fă un spital din inima ta lasă poarta deschisă că vine să intre Domnul că a înfrigurat distanței
fă un spital din inima ta lasă îngerii să intre că duc pe targă pe unul care își caută mama în iarba duminicii
repede dar repede te rog fă un spital din inima ta că iată au dat cu var peste cruce și nu se mai vede mortul din semne
vai vai te rog fă un spital din inima ta și lasă poarta deschisă că vine femeia din tine să nască lumina
fă un spital din inima ta te rog și lasă în pântecul porții o cheie scrie pe bilet numele meu și pune-l la poartă
că nu mai știu cum mă cheamă
fă un spital din inima ta și lasă-l pe Domnul de gardă

Florian Silișteanu- o încercare de a deveni OM

R A D I O T E I U B E S C

luni, 8 decembrie 2014

waw! azi am mai auzit un român de prin americi spunând : sunt uns cu toate alifiile! - i-am spus repede - bună ziua, e ca dumneavoastră și am fugit rupând pământul! :))))

radio te iubesc