de florian silișteanu
2006-10-28 | |
2006-10-28 | |
se strâng mâinile din lume să îmbrăţişeze sufletul
cum dă din picioare tot pământul şi înfrigurează pântecul
cum dă iar să iasă în lumină straşnic îngerul se zbate
lasă-mă puţin să mor înaintea ei de moarte
cum dă din picioare tot pământul şi înfrigurează pântecul
cum dă iar să iasă în lumină straşnic îngerul se zbate
lasă-mă puţin să mor înaintea ei de moarte
cum se strânge-n mâinile
când mă latră câinele
cum se iar însoară piatra
începutului din apa
când mă latră câinele
cum se iar însoară piatra
începutului din apa
se strâng toate semnele în mâna care cuprinde
mâinele
lasă-mi doamne dezlegat îngerul din câinele
pleacă şi te du din parte
ziua pune-o de o parte
noaptea
mâinele
lasă-mi doamne dezlegat îngerul din câinele
pleacă şi te du din parte
ziua pune-o de o parte
noaptea
se strâng iar din loc în loc toate frigurile toate
până mâine când din foc vor pleca spre a iubi
toate cuiele-nroşite ce le pierd şi le arunc
până când din lacrimă la fântână să se stingă
îngerii vor vrea să plângă
până mâine când din foc vor pleca spre a iubi
toate cuiele-nroşite ce le pierd şi le arunc
până când din lacrimă la fântână să se stingă
îngerii vor vrea să plângă
despre începutul apei
de florian silișteanu
2006-10-28 | |
2006-10-28 | |
se strâng mâinile din lume să îmbrăţişeze sufletul
cum dă din picioare tot pământul şi înfrigurează pântecul
cum dă iar să iasă în lumină straşnic îngerul se zbate
lasă-mă puţin să mor înaintea ei de moarte
cum dă din picioare tot pământul şi înfrigurează pântecul
cum dă iar să iasă în lumină straşnic îngerul se zbate
lasă-mă puţin să mor înaintea ei de moarte
cum se strânge-n mâinile
când mă latră câinele
cum se iar însoară piatra
începutului din apa
când mă latră câinele
cum se iar însoară piatra
începutului din apa
se strâng toate semnele în mâna care cuprinde
mâinele
lasă-mi doamne dezlegat îngerul din câinele
pleacă şi te du din parte
ziua pune-o de o parte
noaptea
mâinele
lasă-mi doamne dezlegat îngerul din câinele
pleacă şi te du din parte
ziua pune-o de o parte
noaptea
se strâng iar din loc în loc toate frigurile toate
până mâine când din foc vor pleca spre a iubi
toate cuiele-nroşite ce le pierd şi le arunc
până când din lacrimă la fântână să se stingă
îngerii vor vrea să plângă
până mâine când din foc vor pleca spre a iubi
toate cuiele-nroşite ce le pierd şi le arunc
până când din lacrimă la fântână să se stingă
îngerii vor vrea să plângă
despre începutul apei
un brăduț printre distanțe....de dor de ai mei...de...acasă!
