# respectați-vă în timpul vieții că degeaba puneți batista la uscat în vinerea mare!
nici-o umbră nu va năduși să vă mai scape!
1. am observat că românii se mândresc... fie când un elev din câmpina aduce o medalie olimpică la fizică, fie atunci când o bibliotecă este declarată cea mai frumoasă din lume , fie când la tenis de câmp, simona... pune în vitrina distanței un trofeu și... tot așa! .
2. am mai observat o aglomerare cruntă în rândul românilor atunci când îi părăsește un prieten, un confrate...s-a stins de curând un mare scriitor, prozatorul alexandru vlad, au mai trecut în neființă și alți oameni de spirit. vorbeam despre...aglomerare...mă refer aici la o ...alergare de semne care imediat aproape că dă în clocot, adică...imediat apar emisiuni la televizor , editoriale și un perete numit facebook , teritorii pe care dau năvală câtă frunză și iarbă , dintr-o dată, prieteni la cataramă cu defunctul!
- un fel de concluzii:
a. în prima parte ( în care românii se mândresc) am observat așa: că numărul românilor care se mândresc este enorm, este uriaș...este colosal de mare față de numărul românilor care chiar fac ceva pentru ca motivul mândriei să se înfășoare ca un fular în jurul unui gât răbegit de neputință!
b. în cea de -a doua parte ( cu aglomerarea aceaa în care apare subit un munte plin de respect pentru cel care nu mai este în viață, desigur un ins căruia i se cuvine absolut toată admirația) ar fi bine dragi prieteni și cunoștințe, ar fi bine să vă respectați mai mult în timpul vieții și să demonstrați aceasta prin fapte prin sprijin total față de cel pe care îl considerați dumneavoastră ...măcar dacă nu genial....cel puțin cu o privire mai înalt decât dumneavoastră! deci....respect în timpul vieții! altfel....intelectualul din dumneata, admiratorul, prietenul, se vor prăbuși în prima baltă din care nici câinii nu vor să se adape!
respectați-vă în timpul vieții că degeaba puneți batista la uscat în vinerea mare! nici-o umbră nu va năduși să vă mai scape
florian silișteanu
- 24 martie 2015, sacramento, california
spre dimineață
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni