# cu noaptea-n cap de dincolo de frac
- triste vedenii -
am observat cum doare rana trecutului
am ceva pretini de prin moldova...mulți , foarte mulți dintre ei oameni frumoși,...parte dintre ei au însă și o ...caldă înfrigurare....parcă se tem de ceva.....parcă le este frică de ceva.....anul trecut m-am trezit la san francisco într-un mărțișor spunând.....ia să facem un mic interviu cu ambasadorul moldovei....repede-repede mi-au și sărit la gât câțiva...nu cumva să fac această crimă...fiindcă domnul e ocupat! vai mamă și patrie....bineînțeles că am făcut interviul și că bine a fost. ieri, într-o biserică, iar m-am trezit trăgând distanța după mine și urlând în șoapta sfântului lăcaș... cum că vreau să-i dau drumul din lanț câinelui lui Dumnezeu și să schimb două vorbe cu episcopul cel înalt al ortodoxiei din canada și america, preasfințitul irineu. de grabă mi-a sărit în timpan o moldavă...vai- vai...cum adecă să vorghești cu omul ist că-i vinit cu treburi....și tot așa....încercând să mă pună la colț cum să respir, când și la ce semn !!!! am avut bucuria de a sta îndelung de vorbă cu înalta față bisericească numaibine urmând să dăm curs și unui proiect , unul în care însoțitorul de soartă al omului rotitor să prindă contur . în fine! există în gena unor popoare...un sentiment..o stare ....o stare a slugărniciei, a...supunerii...un fel de a fi de acord răspicat cu acel înalt indiferent ce vrea de la tine, este senzația acelei cumințenii care face nod neputinței....trist sentiment! trist e să vezi că deși au trecut oceanul ...enorm de mulți dintre oameni au încă frica de oase în oase. aici nu e vorba de bun-simț aici nu e vorba de altceva decât de o lacrimă care încă mai doare neputinței. față de ai noștri români, care lasă mereu o portiță deschisă, cumva....în coadă de pește parcă:))) așteptând mereu să vadă cine este...învngătorul, moldavii nu se încumetă ci merg din prima pe o singură cale ...cea a supunerii! dacă românii bat recordul la înfrățiri la fundații și la comunități , chiuind și așteptând după perdea să vadă din ce parte bate vântul, ai mei moldavi greu se lasă ....se adună-nșetișor sub umbra unui poem scris de marele poet grigore vieru ( mulți dintre ei parcă l-au și uitat)și împart cu tine acolo în taina sfintei distanțe cam tot ce au..vinișor și mămăliguță, sărmăluțe și muzică di suflet!Я люблю Молдову ia liubliu moldova ! :)te iubesc moldova!
dimineață, 15 martie 2015 sacramento - usa
