1. | Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. |
2. | Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor, |
3. | Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. |
4. | Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. |
5. | O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! |
6. | Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. |
7. | Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. |
8. | Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. |
9. | Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. |
10. | Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. |
11. | În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie. |
12. | Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. |
13. | Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. |
14. | În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. |
15. | La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. |
16. | La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. |
17. | Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. |
18. | Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. |
19. | Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. |
20. | Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. |
21. | Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. |
22. | Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. |
23. | Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. |
24. | Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. |
25. | Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. |
26. | Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. |
27. | Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. |
28. | Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. |
29. | Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. |
30. | Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. |
31. | Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. |
32. | Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. |
33. | Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. |
34. | Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. |
35. | Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. |
36. | Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. |
37. | Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. |
38. | Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. |
39. | Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. |
40. | Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. |
41. | Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, |
42. | Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. |
43. | Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, |
44. | Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. |
45. | Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. |
46. | Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. |
47. | Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. |
48. | Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. |
49. | Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. |
50. | Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. |
51. | Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut. |
52. | Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. |
53. | Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. |
54. | Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. |
55. | Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. |
56. | Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. |
57. | Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. |
58. | Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. |
59. | Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. |
60. | Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. |
61. | Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. |
62. | La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
63. | Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. |
64. | De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. |
65. | Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. |
66. | Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. |
67. | Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. |
68. | Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. |
69. | Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. |
70. | Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. |
71. | Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. |
72. | Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint. |
73. | Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. |
74. | Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. |
75. | Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. |
76. | Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. |
77. | Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. |
78. | Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. |
79. | Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. |
80. | Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. |
81. | Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. |
82. | Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?" |
83. | Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
84. | Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? |
85. | Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. |
86. | Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! |
87. | Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. |
88. | După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. |
89. | În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; |
90. | În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. |
91. | După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie. |
92. | De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu. |
93. | În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. |
94. | Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. |
95. | Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. |
96. | La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. |
97. | Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. |
98. | Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. |
99. | Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. |
100. | Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. |
101. | De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. |
102. | De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. |
103. | Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! |
104. | Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. |
105. | Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. |
106. | Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. |
107. | Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. |
108. | Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. |
109. | Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. |
110. | Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. |
111. | Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. |
112. | Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. |
113. | Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. |
114. | Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. |
115. | Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. |
116. | Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. |
117. | Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. |
118. | Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. |
119. | Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. |
120. | Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. |
121. | Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. |
122. | Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. |
123. | Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. |
124. | Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. |
125. | Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. |
126. | Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. |
127. | Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. |
128. | Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. |
129. | Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. |
130. | Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. |
131. | Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. |
132. | Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. |
133. | Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. |
134. | Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. |
135. | Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. |
136. | Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. |
137. | Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. |
138. | Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. |
139. | Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. |
140. | Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. |
141. | Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
142. | Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. |
143. | Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. |
144. | Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. |
145. | Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. |
146. | Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. |
147. | Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit. |
148. | Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. |
149. | Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. |
150. | Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. |
151. | Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. |
152. | Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. |
153. | Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. |
154. | Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. |
155. | Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. |
156. | Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază. |
157. | Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. |
158. | Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. |
159. | Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. |
160. | Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. |
161. | Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. |
162. | Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. |
163. | Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. |
164. | De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
165. | Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. |
166. | Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. |
167. | Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. |
168. | Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. |
169. | Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. |
170. | Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. |
171. | Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. |
172. | Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. |
173. | Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. |
174. | Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. |
175. | Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. |
176. | Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |