Cu praștia-n vrãbii
- de Silișteanu -
(Știri pe scurt, de folos și viațã lungã)
Am vãzut ca și dumneavoastrã, mai zilele trecute, la televizor, cum primul boc al țãrii a primit injurii, a fost apostrofat, a fost, adicã, huiduit. În ce mã privește, primul ministru a fost cu mult mai inspirat și mai spontan decît se așteptau alții. Adicã, vedeți dumneavoastrã ce a fãcut Boc ãsta? S-a uitat frumușel și blînduț în ochii unuia cît dulapu’, cu ceafa cît șifonieru’, care șifonier și dulap îl trãgea la rãspundere pe Boc. Nimeni nu zice sã nu tragi la rãspundere, dar stați sã vedeți ce și cum. Ãla cît dulapu’, cu ceafa cît șifonieru’, s-a cam blocat cînd premierul l-a întrebat: Da’ unde lucrați dumneavoastrã, aveți servici? Ei bine, aici se taie filmul, fiindcã individul întrebat dacã are slujbã a dat din umeri, pentru cã... nu lucra nicãieri. Atunci, Boc, mai mult decît politicos, i-a sugerat individului sã meargã... sã meargã... sã meargã la... la... la MUNCÃ!
A urmat desigur un val de tãcere și totodatã un sughiț al unei mari pãrți din presa de c...t a vremii la nivel național, cam aceeași, mai ales cea de investigație, care o scoate și o aruncã în mormînt pe Mãdãlina Manole mai ceva decît pe un cartof, aceeași parte a presei care, nemulțumitã cã nu poate face jocul mișeilor, cautã sã denatureze, ba chiar sã împingã la discordie, milioane de oameni, numai cîteva milioane de oameni care au înțeles cã în țara asta trebuie stopatã parșivenia. Ei da, pãi sã meargã la muncã și ãla, și alții care au impresia cã li se cuvine totul, numai pentru faptul cã, ani la rînd, au fost șmecheri.
--------------------------------------------------------------------------------
Ei bine... La Muncã!
Cum unde? Oriunde!
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu