zu pupy si noi

florian silisteanu si mirela dinu noi cel mai mult

 in vizita la tzutzu si amalia

eu eu te iubesc mai mult

poezie [ ]

Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]

2012-10-21  |     | 

Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău

Să dregi busuiocul să ieși în câmp și să te uiți după nori să vezi cum arată Dumnezeu să lași în urmă totul nu cumva rotitoare fiind absența să te strige pe nume

Vine o vreme în care rupi o foaie din caietul distanțelor una fără linii desigur pe care după ce o mototolești o desfaci și o întinzi te uiți la ea și în sfârșit începi să scrii să scrii mărunt de mână să închizi ochii și să vezi că totul e gata că ploaia e aproape și că…

Vine o vreme în care mergi la magazin să probezi îngeri să vezi dacă ți se potrivește vreunul a nu fi el mai mic tu mai mare sau invers deopotrivă de înalți …nu asta nu

Vine o vreme mai ales când te auzi strigat și atunci înțelegi abia atunci înțelegi că exiști că te afli că ești în carnea și oasele unuia care umblă la drum însoțitor de soartă abia atunci când ești strigat îți dai seama că ești și că nu singur

Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău când nu mai vrei să locuiești cu chirie în scuipatul zilei vine vremea aceea despre care au scris cărțile sfinte și nu ai înțeles mare lucru

Te-ai închinat doar și ai mers mai departe șchiopătând morții

Vine o vreme când ți se ia de pasăre - de aripa ei nu

vine o vreme în care iei scara și urci în pod să găsești unde stă ascunsă vederea

Nimic nu-i al tău

nimic nimic…nimic

Pleci de acasă pur și simplu ca să îi torni în pahar lui Dumnezeu!

21 octombrie Gurbănești Călărași

in premiera in romania punem la drum ...ardumaş - un album folk dinspre emeric imre magda puşkaş răzvan crivaci emeric set mirela dinu şi florian silişteanu cu sprijinul unei companii despre care arătăm în târziul foarte curând

ardumaş pas şchiopătînd

surpă dimineţilor ciura gurii vie taina morţilor
ardumaş pas şchiopătând ţării mele suspinând şi din cruce galbenă numa trist numa plecat urc spre Domnu lăcrimat unde stă strigar uitat
şuia pintenogului sparge surda omului şaru nins amar-amar paserii dată cu var peste aripă cuţât din oglindă om urât piaptănă fir împletind frigul pietrei răstignind
ardumaş pământului din târziul numelui a ieşi la drum pe şanţ strugă suma din bizanţ galbenă crucea din stea numa nu de n-ar cădea peste surdă inima numa nu de n-ar zbura ciută lunii aripa numa nu de singură lumea dintr-o lingură

offffff e singur firul ierbii pe sub nara cârnă cărnii

troica vase de pământ
a murit în post un gând




Sibiu 14 martie spre noapea zilei de 15

ardumaş ninsorii toate

cum fereastra o deschid când doar numele ţi-l strig
sumbrele din gândele şchioapă fulga din albind
ardumaş ninsorii toate câmpul pitei copt la spate
doar fereastra gării ninsă doar plecata necuprinsă

şoaie vechi din tuta lumii rupe lanţul crucea mâinii
apei gheaţă trebuind fulga morţii suspinând
doar fereastra ningă sorţii ardumaş varului morţii

ooo m-aş legăna în dusu plinului cărbune unsu oofff m-aş lumina strigând altei lumi din alt pământ
scuturat vederii lor iată nunta mâinilor

scapără fierul a plâns ducă numelui de dus
şalul la grumaz paserea duicu necaz u la ea se teme şuie
vinerea din lemn a tăiat taiu din semn


troica vase gândului
şubrezind suspinului

Ardumaş inima ciorii

Domnu nu-şi găseşte locu ardumaş în suflet ciocu
grâul arde foc se-arată pintenog frigu în vatră
pârgu rodu fată stolu paseri luate-n oboru
ardumaş inima ciorii şade drept în moara morii

e flămîndă sta la pândă maica ploii tremurândă
cată umblă surdă sufletu să nu-lajungă
ardemeni din pietrili vini cu burta la gură
soarili în bataturî
numărând la fetili
şamurdan din cântecu iară fată pântecu

stele nouă i pi ceru dezlegând ciorii misteru
liturghii multi din fieru la topit zburda cu lemnu
şuie strâmba capu micu scormonind în semn nimicu
haida vini la nenicu

scuipă boali strângi mijlocu la ciungii
şî ti udă mânii talecum în jug lacrimă juncii
tu muieri vinâ pleacî strugurii bătutu toacî
şurma duba ciorii melia scăpat pana-n vopseli
ceru i cu Li cu La scarpină ţărâna mea
toarcea pământului faţa alt cuvântului
ardumaş inima ciorii
şed la masă nu cocorii
boabili din grânili se usucă mânili

troica vase de pământu
spurcă-n iesle şubred vântu



BRĂILA 2007 23 iunie

Ardumaş fum împietrit

cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău

tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă

Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde




troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându

ardumaş dormirii

tot înaltă la culoare depărtarea ochiului
pănădincolo
ardumaş adormirii noastre maica
pasuldinspre lacrimă când distanţa şchioapătă
linu plânsu dor săpatu numa dumicatdin altu
a bătut zăpezilor umbra mâinilordin lătratu cânilor

a fi ultima ninsoare căpătâiului
nunta lui gutuiului
şaru iute doare morţii
stă pe umeri îngerul
numărând în pântec sorţii
trecerea

troica vasedin pământu
a murit ieşinddin iesle gându




Scorniceşti - Olt
2 ianuarie ora 3 .27

ardumaş distanţelor

ardumaş din abaţie pleacă şura florilor pân se spurcă la-ntunerec numa steaua ciorilor
vini aripa e ruptă la cămeşă nod sub burtă fată pintenog subţire numa dor cusut cu tine
sfârcul lumii dumicat şaru maicii des legatsurpătura mânzului din urechi auzului dedin solz al surdului foc şi lungă strigătură
noapte bună

aplecând luminilor toată floarea crinilor abaţia jar făcută numa ducului stătută numa rupt u lui la rupt mânecă din lemn ascut numa deştele să iasă de sub voal altă mireasă
ardumaş cum n-aş avea ruptă iar cămeşa mea de ţesut şi amuţit iar duc taiu-n asfinţit de se scapără lumina noaptea mea a ta ciurina

troica vase îngeri când pleacă
gândului ieslea împacă
ardumaş distanţelor scuturând viu maţelor

Ardumaş da surda lumii

când se coace-a lumina surda lumii frântă-n dodii
limpezesc cărbuni sparg focul aprind pârgu printre rodii
daruri fac mă pierd ori lunec dincolo de sărbători
Ardumaş da surda lumii n-am ce rest nu am câştig
numa numele îl strig

Surpă iute cade ştanţa cotonog din fier din lemne
Ardumaş de surda lumii până dincolo de semne
fierbe vinul maica duce dincolo de mine cruce
nu mai căuta nu spune unde se ascunde-n frig
numa numele îl strig

nouă ierburi sunete le ascund în pâinea nopţii
îngerii iar trec în de-a dreapta stânga sorţii
vine şchiop şi ă şi tând îngerul cu pâine
ardumaş da surda lumii peştele prins în cârlig
numa numele îl strig

şarpe vânăt piele-ntoarsă număr nou întorsla casă
dincolo morţii trag de mânecă întorcândla cânepă
nu din cer nici de sub el peste doar un porumbel
ardumaş da surda lumii ascuţindla ţipirig
numa numele îl strig

se aduc tâmplari meşteri dincolo de munţi
ardumaş da surda lumii arvunind ploscala nunţi
luăm lumina o tăiem felii subţiri
fiecare ia cât poate
numa numele pe toate


Troica vase de pământu a bătut în iesle gându

ardumaş da pântecu

Şâ vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu

harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu

ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta

se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica

troica vase de pământu rumegă în iesle gându

ardumaş în apa lunii

cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău

tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă

Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde




troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându

cum durerea mâinilor ardumaș frunzind a câinilor

cum încep nu cum rămân ardumaș
marginii drum au din fusta de sub cântec
uit
a plâns
a surdului
strâmtorat câtnumelui



flacăra caldu i șaru fumegând lumiinii sarea
căpătâi
dincolo sparg soarelui
numa galben a gutui
pântec altunumelui
depărtarea

treceșubred cuiu
doare umbra frigului
cum din spatele
numa brânza coatelui
din tăcerea
ardumaș a nicăiereașirul face nodului
maică nod al semnului

scarpină ochiul la frunză
orb la gură mut la buză
limbă slută șubrezind numainumelui murind
ardumaș
altul fiind

poticnind luminilor
doar durerea mâinilor

ia miroase scuipă oase toate când
maica
ardumaș uitărilor numa gardul ochilor
strânge turma numelor
nume aflu viilor

iată-nchide la fereastră apa
sare iute la grumaz
steaua fără numele
numa ducu și răsfrânt altu nume căutând


troica vase gândului
număr oase sfântului
a din a
pietruind vânt gândului

Ardumaș fierului tot

Offf de aș putea nodului din dușumea să ascund cămașa ta crupa fierului din șa dor de Doamne Dumneata șalu fu cârda pierdu numai numelui fu nu
Offff de nucă să mă-n sor și de măr să mă cobor șamurdan fură cu tuciu numa pasărea se luciu numai cânii latră mâinii ea apucă doare dusu unde a mușcat din plânsu

Cui la drum praf în fântână șueră din stea furtună ia din valu pe avaru stinge alb cu armăsaru și-l taie cu bucățică ardumaș fă lumea mică fierului de toartă luat și pus ție dumicat

Offff de întâmplatu secu a venit de ieri înnecu a strigat popa la șaru
A pus iute jugului din copita dintelui a mușcat apoi de-a surda a perdut a cîștigat și iar numele uitat


Vechi e valu rupt e daru pe la colțuri e pândaru care suge țâțelor nunta rea mireselor ardumaș fierului tot din artgotică să pot nuntă mare fum cu sare și de semne a mirare

Troica vase de pământu iar mi-a plâns în palmă gândul

Ardumaş da cârdu linu

sumbra cânda sta la pânda cârdu paserii ce trece
haide Domnu fă iar nodu de la gât spre gând mai rece
leagă numai ce te doare du te du în leşu mortu
ardumaş da cârdu linu pune-ţi haide ultim cortu

nu-mi lua pasere din linu ceasului din secundar
umblă repede te roagă mă suspin în sărindar
leagă biciu strânge aer respirând în şapte roata
ardumaş da cârdu linu sapă şanţ să curgă soarta

rupe iar bucăţi din pânza celui ce tot se arată
fă cămeşi spală pe cruce limpezind urma în roată
taie surd şi suflecă lacrima din mânecă
ardumaş da cârdu linu sufletu împiedică

n-ar fi alb în rugăciune soarele e pus cu mâna
latră iar cânii rup lanţul scapără să spurce luna
numa tu femeie ducu să moşeşti în cântec cucu
ardumaş da cârdu linu scuturând inimii nucu


ţi-aş veni iarna e grea a tot nins cămaşa mea
fluieră vântul şi scuipă foc de frig şi cânepă
iese viermele la puţ soarbe apă urlă moartea
ardumaş da cârdu linu lacrima din mânecă

troica vase de pământu a strigat în iesle gându

De-as fi tot numai al tau

tot am scuturat privind numelui oglinda-i spartă
dau cuțâtu mațelor nu ajung distanțelor maica dusă nu apusă
numa crucii-n deal ascunsă
of din frunza de gutui numai floare numelui of din surda ei tăcută ardumaș cum limpede doar din mers tăcând tăcută
spune tu spune și eu spune mielului din distanța numelui
taci și tac numai nume sfânt dezbrac
a veni iată strigând dumnezeul meu cel mut
a sosi însteluțat numelui sfânt îmbrăcat
într-o depărtare mare
Doamne spală
miși- ascultă altă trecere e mută
secere cu un picior
ardumaș firul tăiat
numai tu cănd am plecat

troica vase linu cârdulacrimă de auzit
gândul iată a murit

Ardumaș întreagă urma

tors e firul semnului din lumina crinului
cum din secetă de mână ardumaș lăsatîn urmășuieră trecutului vine iarna pruncului
scoală iute pune rând ducului de după sfânt

nu te arăta zic din susîn tot mai sus
orb din lemnul nucului șara sura cucului
din ospăț mi se arată curmă dâra sângeroată
strânge laț ul focului și fă nod norocului
din țărână iar gutui galben galben nimănui
aprind piatră numelui

e flămândă trecerea cu nuia cu după ea șaru stins jaru aprins ardumaș de după stea
numa nu duminica

vii femeie
morți murind de după case
sting cămeși cusând la oase
înălțate trupului duică alta drumului

iar se rupe focului

troica vase de pământ
de sub ape tânăr gând
1 august undeva lângă Piatra Neamț

Ardumaș leandru curând

șubredă luminii mele stinsu varu din altaru cum din cântec
ardumaș cum drumului înflorind a cucului leandru strop
surda lumii în mijloc paserii din loc în loc

suie prunului cărare dumicatul moare doare ardumaș din lepădat soarelui în scăpătat
maica mea
vini acasă trage oasili din coasă trage cum la seceră ardumaș în iederă firu suptu stăm iar cârdu
maica nu maică la surdu
ardumaș leandru plângând
numa lumii suspinând

stă gutuia la fereastră nume casei dumneavoastră
perde glasu vini altu șubrezind galben atlantu
urcă pasu
numa Domnu suie iute în perdut din suflet glasu


troica vase de pământu
am iubit perdut cuvântu





scris azi 28 martie în
BUTURUGENII GIURGIULUI
în ospeția familiei Crețu


nu știu cum se rânduie mașinăria dar am scris începutului nume dragi și văd că nu se arată așa se face că vorbeam de dragul firică și adriana lui de ela luca daniela luca de bogdan groya de bogdan cel mare zis geană de silvia caloianu de pablo de fratele peia de mulțimea cu aripi a poeziei ro

9 octombrie 2012 cluj napoca la casa alba - ardumas ziua cea mai frumoasa atat de frumoasa - multumesc mirela

 cat de departe...

actrita mirela dinu intr o fotografie traita  de poetul florian silisteanu

 sosesc prietenii de inima musafirii nostri ai mei si ai mirelei si iata i de la stanga la dreapta pe magda puskas, boby, florian si eu musafirul meu iar in stanga mea sosind din timp emeric imre

 daruri

 mirela si magda puskas

undeva in dreapta se vede sifratele florian avocatul fratiei

oameni frumosi....cei mai frumosi

rares, cu tigara si camasa in carouri iar la o saritura de om fratele razvan crivaci

nunta de semne poetul florian silisteanu si actrita mirela dinu (popescu) definitiv si desavarsit ca si cand ...noi doi cel mai mult

florian silisteanu in dimineata zilei de 4 octombrie 2012

Proastele şi miliţienii

Cu praştia-n vrãbii

joi, 04 octombrie 2012

Cu praştia-n vrãbii - de Silişteanu - (Știri pe scurt, de folos,  viațã lungã şi PAMFLET ) Proastele şi miliţienii Proastele sînt persoane care au buletin unul cu copertă frumoa­să pe care îl înmoaie în apă pentru a se putea hrăni cînd vin în vizită la ele miliţieni şi şmecheri de pe la Rutiera Piteşti. Proastele pot deveni secretare, pot deveni ziariste, pot deveni orice şi, tocmai de aceea, în ţara asta nu se va schimba ni­cio­­dată nimic. Citesc că unul de prin presă, mare ziarist, Florin Pa­ras­chi­­vescu, e la mititica pentru şan­­taj. Pes­te jumătate din presa ar­ge­şeană ar trebui să înfunde puşcă­riile. Bă, beliţilor, nu mai puneţi de­ontologia înaintea icoanei că se cu­tremură Apostolii. Cu toate a­ces­tea, cu toa­te că proastele şi mi­li­ţienii împre­u­nă cu cîţiva şme­che­­raşi au format un partid, cu toate acestea, Ro­mâ­nia se face uneori fru­moasă ca o primăvară ai cărei ghi­o­cei nu sînt striviţi de bocancul mîrlăniei care caracterizează în mare parte a­cest popor. Mai aflu că s-au re­voltat nişte poliţişti şi că mulţimea de oa­meni, care a asistat la şme­cheria pe o roată a papa­ga­lului ăla în faţă la Prefectură, care a fost la un pas să nenorocească oameni nevino­vaţi, era o adună­tu­ră de ne­buni. Băi băieţi, ce tupeu a­veţi! Pe de altă parte, ieri am înveselit din ini­ma zilei pentru că m-am trezit cu Cristian de la imo­biliară, vărul doam­nei Mari, care m-a chemat să-mi prezinte pe cine­va. Era domnul Hiru, din Domneşti, care ne a­nun­ţă că pe 13 octom­brie la Domneşti se pune la cale o mani­festare gro­zavă în care se petrec lucruri mi­nunate. O sărbă­toare pen­tru fer­mieri, o zi în care vin să ne arate lucruri mari oameni gos­podari. Dar ţinem la curent lu­mea din vre­me. Să trăiţi bine! Vorba unui om!

aniversară: PAUL GOMA (77)Joi, 4 oct 2012, orele 20:00, în Salonul Artelor CLUB ART „ BOEMA 33” din Bucureşti

NVITAŢIE CARTE / MUZICĂ / ARTE


Joi, 4 oct 2012, orele 20:00, în Salonul Artelor CLUB ART „ BOEMA 33” din Bucureşti , B-dul Dacia nr 18, sect 1, va avea loc o nouă ediţie a SERBĂRILOR „VAMA LITERARĂ”, moderată de poetul DANIEL VORONA.

la

aniversară: PAUL GOMA (77)

În cadrul segmentului literar vor citi:

MIHAIL GĂLĂŢANU, CRISTIAN PAVEL, FLORIAN SILIŞTEANU, ADRIAN SUCIU, ADRIAN PÂRVU, DAN HERCIU, ION SCOROBETE, MIHAI ANTONESCU, CORNELIU TĂLMACIU, MARCEL ION FANDARAC, FLORIN CIOCEA, LOREDANA DALIAN, MĂLIN Te STAN, CEZARA RĂDUCU, VIORICA HAGIANU, MARIAN DRAGOMIR, ION VINTILĂ FINTIŞ, CĂLIN DERZELEA, ANIA VILAL, ADELINA FLEVA, DANIEL VORONA

Segmentului muzical va fi susţinut de:

TIC PETROŞEL, NICU NICUŞOR, TRAIAN CHIRICUŢĂ, RADU MATEESCU

minirecital poetic: MIRELA DINU POPESCU (actriţă)

camera video / foto: Alexandru IORDACHE

cine este acest ionesco de richard letendre in regia lui bogdan cioaba un spectacol urias in interpretarea unui grup de actori extraordinari de la teatrul alexandru davila din pitesti / eugen ionesco in sfarsit acasa

richard letendre

fotografii de juganaru

 Eugen Ionesco, în sfîrşit ACASĂ!

Ştiam foarte clar că va veni o zi în care îmi voi pierde minţile! Tare mi-e teamă că o să cad în timpanul lumii, ca să pot fi auzit strigarului, acest miracol care ne arată  că mîinile sînt fiinţe cu degete lungi.

Letendre Richard se strecoară blînd printre u­­lucile răsăritului de la capătul lumii de undeva din Canada şi pleacă  spre un alt capăt de lume  să se facă poştaş. Ca să atingă ast­fel o asemenea distanţă, Ri­chard se împrieteneşte cu oa­menii şi prin­tre ei îl descoperă la fix de oră şi de măr înflorind  pe Bogdan Cioa­bă şi ăştia amîndoi de­vin iar OA­MENI. Sau poate Bogdan îl ve­de pe Richard ca pe o scrisoare şi iată re­pede o trimite în lu­me. Aproape fraţi de destin şi de cru­ce,  parcă sia­mezi, des­­păr­ţiţi de a­ler­gătura unui pu­rice ce pune sub sca­unul drama­tur­giei IM­PE­RIALUL.  Flo­rin Du­mitru, ca­re vine furişînd şi ridică marea de un colţ, privind mai apoi pe sub fusta ei. Mirela Popescu, po­trivind cea­sului prima lacrimă din care stă să se ridice pasărea celui Înalt. Mi­rela Dinu Popescu, un fel de sfînt căzut din icoană, unul căutat de poliţia raiului, adică o femeie pur şi simplu... înfrigurînd lumina. Ga­bri­el Gheorghe, o ase­mă­­­nare între distanţă şi oglinda prin care mai mereu trece neob­ser­vat ci­neva. Ştiam foarte clar că o să vină o zi în ca­re o să-mi pierd min­ţile. În sfrîrşit, Ionesco se în­toarce acasă! În sfîrşit, Eugen Ionescu se în­toar­ce acasă! Dar să ştiţi că Eugen Io­nescu se tot întoarce a­casă,  mergînd spre Sla­­tina lui şi a dum­neavoastră de multă vreme şi cum­va fiind prezent în fiecare din noi. Doar că românul nu are fie­care dintre noi în el, ci el stă uneori ca o căpuşă ascunsă sub pielea destinului. Am fost martorul unei duminici mai înalte decît umbra din care venim. Premieră naţio­nală CINE ESTE ACEST IO­NES­CO?

Actori care pot urca oricînd pe mari scene ale lumii:  Florin Du­mitru, Mirela Po­pescu, Mirela Di­nu Popescu, Ga­briel Gheorghe. Bogdan Cioabă, nebun de legat, care are curajul să prindă în por­tre­tul mondial un pro­iect minunat.  Sce­­­­nografia, re­mar­­­cabilă, semnată de Cris­tina Ciucu. Pie­să scrisă de Ri­chard Letendre - poşta­şul nostru! - în franceză şi tra­dusă impecabil, cre­­­dem noi de Bog­­dan Cioabă. Mu­­­zi­că ori­gi­nală: Jean-Mi­chel Rou­s­seau. Aş spune că teatrul  e  oglin­da prin ca­re ne uităm să îl vedem pe Dum­nezeu! Aşa se face că oamenii aceştia care îl a­duc pe Eugen Io­nesco pe în­ţelesul fie­cărei muchii a ab­surdului con­temporan, oame­nii a­ceştia care cîş­tigă şapte mili­oa­ne şi un pic au atîta putere să se uite din cînd în cînd nu după cursul va­lutar şi nici  du­pă domnul director, fratele nostru Tudor Se­vas­tian, ci după nori se uită actorii noştri, ar­tiştii noş­tri, să vadă cum arată Dum­ne­zeu!  Orăşeni cu car­te ori cu apu­cături de gîlceavă, î­nalţi sau mai puţin înalţi, mucoşi, ori parfumaţi, ta­lentaţi, ori primitori, în­că nu ne dăm seama că echipa asta a adus un premiu uriaş Ro­mâniei, l-au a­dus acasă pe Eugen Iones­cu!  Iar ca să putem pune în ramă soarta, ne lăudăm, fraţilor, că, dacă se a­ude cîntecul înalt al suc­cesu­lui, a­tunci fiţi dum­nea­voastră siguri, el vine din inima a­cestor pro­fesio­nişti de la Teatrul Alexandru Da­vila. Ştiam foarte clar că va veni o zi în care îmi voi pierde minţile. Aşa cum poate şi dumneavoastră azi, neînţelegînd mai nimic din cele ci­tite. Echipa teh­nică: regia tehnică: Emil Rî­peanu, lumini: Sebastian Do­­bre, su­net Eduard Iordache, su­­fleor A­ura Preduşcă, recuziter E­­lena Badea, peruchier Elena Ciobotea, ca­biniere Geani­na Bu­cătaru, Floricica Ciurariu, maşi­nişti Nico­lae Gheorghe, Liviu Mar­tinaş, di­rec­tor general, prof. dr Sebastian Tudor.

florin dumitru gabriel gheorghe mirela dinu popescu bogdan cioaba regizor artistic mirela popescu