Florian Silişteanu este autorul prolific a numeroase volume de poezie ( Cearta cu umbra - poezie- Editura Calende-1998 , Meseria de martor - de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia - reportaj -Editura Paralela 45 - 2000 , Nunta de semne - poezie- cu o prefaţă de Adam Puslojic -Editura Semne- 2004 , Fratele meu, Dumnezeu - poeme de dragoste- Editura Semne- iulie 2006, Pămănt nicăieri -poezie- mai 2008, editura Semne.
Trei premii naţionale pentru reportaj, altele pentru poezie, peste 3 mii de articole publicate în presă locală şi naţională.
Ultimul său volum este Seraphim - birds exchange Serafim - Schimbul de pasăre (ediție bilingvă , Reflection Publishing - 2014 California USA, unde de altfel trăieşte în prezent şi unde a creat postul de radio online www.radioteiubesc.com cu sediul in Sacramento, California, (activitate care îl pasioneaza, îl citez : « ediție specială, o acțiune în care vă propunem o scurtă întâlnire cu oameni minunați, oameni de nota zece, pur și simplu...români cu o singură Românie, oameni pe care i-ați cunoscut poate, pe unii doar i-ați auzit, oameni pentru care oricând le putem mulțumi pentru.... pentru profesionalism, pentru onestitate, pentru talent, pentru succesul lor în viață. Pentru noi este o onoare să aplaudăm! să promovăm să încurajăm »)
Serafimii sunt creaturi celeste. În ebraică sensul originar este « a arde » în sensul de a purifica. Cu timpul, serafimii au fost reprezentaţi precum nişte creaturi înaripate, (şase aripi), considerate drept importante ,căci zboară deasupra lui Dumnezeu, sub forme umanizate. Poetul a avut o viaţă destul de zbuciumată, cărţile sale sunt diverse etape care l-au condus azi(probabil) la o limpezire, o clarificare şi o purificare :
« Am fost Corespondent de război în Iugoslavia am trăit şi pătimit bombardamentele în Kragujevac, am fost pentru aceasta răsplătit cu onoruri, am fost stegar al Revoluţiei române.
Trăiesc din scris. Sunt un om liber (ne previne pe blogul său).
Cu siguranţă, cititorul este îndemnat să-şi întoarcă privirea către cer, pentru că acolo zac puritatea, pacea si inocenţa lumii, acesta ar fi mesajul care traversează aceasta carte .
Un « serafism » - izvor de înţelepciune şi invăţaturi, o deschidere şi o toleranţă faţă de lume în general şi de România în particular. Cititorul are de ales singur ce este real şi ceea este pură imaginaţie sau legendă.
Prin urmare în carte, faptul istoric real este intersectat de actualizări, amintiri de peste veacuri, e confundat într-o lumina mistică ,exaltantă .
Interpretările mele sunt neutre, considerând că dezvăluirea propriilor credinţe cere un anumit curaj, eu sunt personal mai ales într-o confruntare secretă, pudică în ceea ce priveşte spiritualitatea, ca atare sarcina de a interpreta acest volum la cererea autorului nu-mi este deloc uşoară,dar sunt un om politicos ,bine crescut,dar nu voi mai scrie( prea curând )la "cerere" . Autorul distribuie convingerea sa fermă într-o prezenţă serafică de nedefinit, dar pe care o percepe ca incontestabilă. Această intuiţie îi conferă momente de fervoare şi momente de reculegere, alternând cu un extaz asumat. Poetul a dobândit harul credinţei, acest angelism face parte din componenta spiritului său. E o înzestrare nativă, energică, vulcanică, inspirată de gânditori ale unor opere mistice creştine (un exemplu concludent ar fi interesul evlavios pentru Petre Ţuţea, un mentor probabil, care i-a influenţat printre altii, evoluţia spirituală) ... A reţinut probabil multe din « cugetările lui Petre Tuţea » datorită cărora poetul devine matur, extrage esenţe care îl ajută în verticalitatea, devenită conduită de viaţă, exemplară, aproape o ispăşire .
Petre Ţuţea spunea printre altele: «Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr./ Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. /Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiintă, nici în filozofie, nici în artă./ Şi când un filozof, un om de stiintă sau un artist sânt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului./
Acum, mai la bătrîneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr./
O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. /Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor. /
Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. /Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură, ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu si un mort nu există nici o legătură./ Credinciosul creştin e viu.» Aceste citate despre ortodoxism , emise de Petre Tuţea jalonează cumva poemele acestei cărţi ale unei revelaţii ce pare sinceră .
Poetul priveşte în faţă raporturile sale cu sacrul, determinate de revelaţiile evanghelice, intersectate cu episoade tensionate ale existenţei personale, istorice, dar mai ales afective. Toate experienţele duc la o probabilă salvare revelată de Isus Christos. Căutarea sacralităţii devine terapie, poetul ezită între raţional şi mistic, dar acesta îl transformă în „ Omul - Seraphim”, care are nevoie de "înaripare". Incomunicabilitatea îl duce spre mistica divină, naturală, dă bir cu fugiţii din faţa iadului pământesc (şi mistica sa diabolică)se vrea înger:
(Serafim)
„Serafim pleacă la drum
El aleargă un stol de scobitori-i-a intrat soarele-ntre dinţi
Serafim nu e înalt nu e om el doar gândeşte un copac s-ar înfinge
în umbra lui
să dea rod
să aprindă luna
Serafim e nebun
Pe maica lui a ştiut-o
aducea apa în sat avea un anotimp lângă masa cu cinci picioare
Numai iubirea stă în lampa focului dinspre agapa-stai!
Serafim nu manâncă rodii el are un câine însoţitor de soartă
De-ar şti Dumnezeul din câini câte fiinţe cu degete lungi stau
pitite în mâini
Dumneata spui ca eşti surd olog de vedere ca în primul poem
Serafim nu se află
el îngrijeşte lumii şi-i spală picioarele nu cumva din timpul ce
vine sa-i cadă
uitarea”
Asistăm la o încercare de a împăca „omul exterior” cu „omul interior”, proces ce se poate realiza uneori prin acest tip de revelaţie în fața totalității universului. Un asemenea proces se înscrie în teritoriile extazului, anulând individualitatea prin contopirea în sacru al acesteia. Calea vindecării e starea extatică. Sufletul devine sediul binelui și al frumosului absolut. Purificarea transformă, poetul dezvăluie iubirea sa creștină și limba sa devine limba îngerului Seraphim, înaripat cu șase aripi roșii. Autorul cunoaște speranța, suferința, dar vindecarea este în propria sa transcendere.Il citez : "a apărut cartea, aici...în America... Seraphim bird’s exchange ( Serafim - Schimbul de pasăre) - sunt atât de fericit încât oricât ar chema distanța la nesupunere eu tot nu m-aș lăsa de Domnul - nu știu ca scriitură cum se așază la drum... aici va hotărî... omul din fiecare, - ca obiect, ca și cotitură spre frumos, cartea a apărut în condiții grafice excepționale... dar meritul este al editurii, editură care a avut încredere și după mai multe lecturi a hotărât că merită o vedenie prin lume această carte. - mulțumiri marelui grafician mircia dumitrescu - este o bucurie totală că mâna acestui artist a conturat... mișcarea lui seraphim printre oameni (domnul mircia dumitrescu a citit întâi și... a văzut! apoi m-a lăsat să mă fericesc și să țopăi ca un copil când m-a sunat și mi-a spus că... e gata, grafica e gata! - mulțumiri cu emoție totală domnului procopie clonțea, universitar cu extraordinare calități, recunoscut ca unul dintre cei mai buni traducători spre engleză dinspre limba vorbită și trăită, română înspre cea engleză, - mulțumiri maestrului fotograf cătălin eremia- cartea de față este dedicată poporului sârb si dragului frate mai mare,poetului si traducătorului ,academicianului Adam Puslojic .Nu se știe încă de unde vine, al cui este și până când?! Se spune că el..., el Seraphim... locuiește în fiecare dintre oameni, dar oamenii s-au pierdut de mult în propria vedenie: mințind, ucigând, lovind pe la spate, dând foc distanței pe care nu au putut să o împlinească niciodată.(…) Urmăriți povestea lui și căutați mai apoi prin inimă și prin gând... Obosit de călătorie, Seraphim se întâlnește la un moment dat cu Dumnezeu! Va avea loc un schimb! Ce anume... rămâne să descoperiți dumneavoastră citind această tulburătoare poveste a lui Seraphim!... ». Găsesc interesant să îl citez, să pătrundem în atelierul secret al nașterii unei cărți. Cartea aceasta pregătitoare de metamorfoze viitoare e fundamentată pe un soclu de rugăciuni și dorințe de perfecțiune. Autorul iubește lumea materială, muzica, poezia dar îl iubește mai ales pe Dumnezeu, avansează din ce în ce pe traiectoria binelui, singura sursă de energie, de armonie regăsită. Acest lirism mistic este o reprezentare, în fond, a luminii dar și a întunericului lăuntric, dar care se vrea mântuit, iluminat, ușurat de întunericul din minte. Unirea cu divinul are loc în zori în urma unor interogații adresate propriei vieți, urmată de un proces de spiritualizare, de trecere spre o stare angelică, excesiv de vorbăreață, demonstrativă, patetică,voluminoasă,(opusă gusturilor mele literare) dar aceasta ține de temperamentul vulcanic al acestui autor foarte popular.