anunţ
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
miercuri, 31 decembrie 2014
marți, 30 decembrie 2014
la mulți ani 2015
la mulți ani 2015!
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
Eu împart la patru ace o vioară
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
Eu mă las ca dinspre ceartă să pândesc din a veni
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
Eu împart la patru ace pe aici pe unde soarta
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Eu împart cum se cuvine haine vechi la patru ace
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Eu împart la patru ace din vioară un soldat ce desenează
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
am avut parte de o surpriză: cartea , seraphim bird s exchange - nominalizată la premiu...va participa la un concurs.....editorul meu știe mai multe.....mulțumesc!
la mulți ani 2015!
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
de florian silișteanu
Eu împart la patru ace o vioară
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
Eu mă las ca dinspre ceartă să pândesc din a veni
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
Eu împart la patru ace pe aici pe unde soarta
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Eu împart cum se cuvine haine vechi la patru ace
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Eu împart la patru ace din vioară un soldat ce desenează
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
florian silișteanu 30 decembrie 2014 folsom california america
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2011-12-12 | |
de după colţ zidarul zilei stând la pândă să vadă despuiată noaptea luând dobândă
pe sub chiloţii ei să-şi bage mâna să scoată două stele una câte una
şi mai apoi din cele două să împrumute luna
un cămătar
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra cu normă-n poezia mea
se termina încetul cu încetul anul nopţii
zidarul zilier urcase altă schelă
aceeaşi noapte doar pe mese cineva schimbase din veselă
flămândă gura mea
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra în plus duminica o altă zi
din poezia mea
prin mijlocul secundei trecea încet-încet femeia
deşi cu toţii căutau nici-un poet nu mai ştia
unde-i ascunsă cheia
strigau şi îndurau pe dinlăuntru la uşa-nţepenită
ce ardea
era din lemn ori poate altul era semnul
un fel de gând prin poezia mea trecea
printre nămeţi
ningea de rupe cu poeţi
pe sub chiloţii ei să-şi bage mâna să scoată două stele una câte una
şi mai apoi din cele două să împrumute luna
un cămătar
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra cu normă-n poezia mea
se termina încetul cu încetul anul nopţii
zidarul zilier urcase altă schelă
aceeaşi noapte doar pe mese cineva schimbase din veselă
flămândă gura mea
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra în plus duminica o altă zi
din poezia mea
prin mijlocul secundei trecea încet-încet femeia
deşi cu toţii căutau nici-un poet nu mai ştia
unde-i ascunsă cheia
strigau şi îndurau pe dinlăuntru la uşa-nţepenită
ce ardea
era din lemn ori poate altul era semnul
un fel de gând prin poezia mea trecea
printre nămeţi
ningea de rupe cu poeţi
sâmbătă, 27 decembrie 2014
de-ar fi fost sticla aia mai subţire s-ar fi văzut Dumnezeu cum înoată fără să tulbure apa - florian silisteanu
de-ar fi fost sticla aia mai subţire s-ar fi văzut Dumnezeu cum înoată fără să tulbure apa
- florian silisteanu
- florian silisteanu
# COCOȘAȚII de prin presa din românia , presa scrisă sau vorbită, văzută sau bloguită, vorbită sau smiorcăită să-și ia o vacanță! una lungă și definitivă! aflu de la prieteni că domnul iohannis pune accent mai mult pe o anumită cale de comunicare, pe cea a paginii de facebook și nu....prin intermediul presei: de când am aflat că domnul iohannis a fost cot la cot cu domnul ponta pentru a-l demite pe președinte, acolo și la antena 1, am un gust amar....și totuși, respect decizia domnului iohannis. e un tribut pe care o parte din presă trebuie să-l plătească: ...din presa din românia trebuie să dispară COCOȘAȚII ,ăia care au manipulat cu nerușinare fie pe bani fie pe un schimb de avantaje. pe de altă parte, tot respectul pentru soluția aleasă, aceea de a publica oriunde dar NU ABSOLUT NU în publicațiile cocoșaților în mijloacele de comunicare ale presei , cele conduse sau care au în slujba comunicării...COCOȘAȚI!
# COCOȘAȚII de prin presa din românia , presa scrisă sau vorbită, văzută sau bloguită, vorbită sau smiorcăită să-și ia o vacanță! una lungă și definitivă!
aflu de la prieteni că domnul iohannis pune accent mai mult pe o anumită cale de comunicare, pe cea a paginii de facebook și nu....prin intermediul presei: de când am aflat că domnul iohannis a fost cot la cot cu domnul ponta pentru a-l demite pe președinte, acolo și la antena 1, am un gust amar....și totuși, respect decizia domnului iohannis. e un tribut pe care o parte din presă trebuie să-l plătească:
...din presa din românia trebuie să dispară COCOȘAȚII ,ăia care au manipulat cu nerușinare fie pe bani fie pe un schimb de avantaje. pe de altă parte, tot respectul pentru soluția aleasă, aceea de a publica oriunde dar NU ABSOLUT NU în publicațiile cocoșaților în mijloacele de comunicare ale presei , cele conduse sau care au în slujba comunicării...COCOȘAȚI!
vineri, 26 decembrie 2014
# când eram mai mic îmi doream să mă fac...cireș!
# când eram mai mic îmi doream să mă fac...cireș!
pablo neruda - printre primii prieteni din biblioteca drumului meu
pe timpul când mă trezeam lucrând ceasornicar am întâlnit un domn inginer. era pensionar. cred că nu avea pe nimeni...am observat că pe timp de iarnă avea același palton, același fular și, aceeași încălțăminte: niște șoșoni lucioși.
vara îndulcea blândețea singurătății afișând pe trupu-i obosit, cămăși albe, călcate parcă în timpuri apuse și purtate anapoda....odată a venit cu un ceas de mână...atlantic! nu ca să-l repare ci,,,să îl vândă! i-am spus un preț! s-a mirat! mi-a șoptit aproape speriat că ....e o greșeală, că nimeni nu-i dădea mai mult de un sfert din cât i-am oferit eu! am făcut târgul cu o condiție! și anume...să poftească la masă, la ...noi acasă...!i-am plătit ceasul pe care l-am luat și pus într-o cutie de carton, undeva sub masa de ceasornicar. se terminase programul.ne-am urcat în mașina mea de curse ( o dacie cumpărată din ștefănești, o mașină cu motorul cu două carburatoare) și ...în câteva minuțele eram în curtea frumos îngrijită de părinții mei și imediat în sufragerie. mama nu mă mai întreba cine ce și cum: nu era prima dată când mai pofteam prieteni pe la noi. l-am prezentat pe musafir iar mama mea, draga de ea a răspuns cu binețe la salutul impecabil al domnului inginer care și-a scos pălăria, s-a înclinat elegant după care i-a sărutat mâna. imediat a apărut o față de masă apretată, albă cu floricele albastre pe margini, iar pe fața de masă o carafă de sticlă plină cu vin roșu, parfumat, făcut în gospodărie! (găsisem un moment în care ieșisem din casă tocmai pentru a ajunge repejor la bucătăria de vară unde mama și pregătea deja niște gustări. îi șoptisem că omul din casa noastră este trist și singur și că bine ar fi să-l încălzim puțin la suflet că poate o fi avut și el cândva o casă, o soție, copii și că..) în fine! după un pahar de vin din care domnul inginer gusta cu tact, parcă să nu cumva să rănească din bobul culesului, domnul inginer m-a întrebat: și ce mai faceți dumneavoastră domnule florian! m-am trezit strângând pe sub fața de masă un colț de pânză...din aceeași față de masă! albă și apretată cu floricele albastre! zic: să știți domnule inginer că.....mie îmi place poezia! ( nu i-am spus că tocmai primisem de la actorul petrică dinuliu , cu care se și cunoștea de altfel domnul inginer - aveam să aflu chiar în ziua aceea - nu i-am spus că primisem acordul de stea și de iarbă de nor și de ceas ...acordul ca numele meu de poet să fie...florian silișteanu - silișteanu de la siliștea, satul copilăriei mele, cu oameni frumoși și aspri, țuicari și harnici, clevetitori și invidioși cu măsură așa cum sunt mai toți ai noștri)) - între timp mama a adus după mezel și fripturica, încă o carafă cu vin ( mi-a făcut semn cu ochiul că alta , altă sticlă nu mai pup:)) și, a sfârșit cu cozonacul, celebru în colțul nostru de pe mitrea cocor ( al lui sadoveanu uitat ca nume de stradă până în ziua de azi)
după ce am spus că aș cam striga spre poezie, după ce mi-a mai pus niște întrebări ciudate, mi-a răspicat calm cu vocea-i tabagică aproape șoptind....că are un semn de mulțumire pentru mine, și că știe că nu valorează atlanticul lui cât i-am oferit și că....mă roagă, dacă vreau...să-i ascult un poem. s-a ridicat în picioare, era înalt domnul inginer, înalt și uscățiv, și-a aranjat cravata scămoasă de atâta purtat, a mai tras un fum din snagovul care mă sufocase fără să scot un chiot, iar după toate acestea a început să spună.....grădinarul! de pablo neruda! și a apăsat de două ori subliniind...pablo neruda !nu știam mai nimic despre marele poet chilian...țin minte că din acel moment...în inima mea s-a rupt ceva....a renăscut altceva...
domnul inginer mi-a mai citit cred ...două poeme...le-a citit din mintea lui și tot din pablo neruda. unul dintre acestea, am impresia că este ...http://reasheeshablog.wordpress.com/…/vreau-sa-fac-cu-tine…/
vara îndulcea blândețea singurătății afișând pe trupu-i obosit, cămăși albe, călcate parcă în timpuri apuse și purtate anapoda....odată a venit cu un ceas de mână...atlantic! nu ca să-l repare ci,,,să îl vândă! i-am spus un preț! s-a mirat! mi-a șoptit aproape speriat că ....e o greșeală, că nimeni nu-i dădea mai mult de un sfert din cât i-am oferit eu! am făcut târgul cu o condiție! și anume...să poftească la masă, la ...noi acasă...!i-am plătit ceasul pe care l-am luat și pus într-o cutie de carton, undeva sub masa de ceasornicar. se terminase programul.ne-am urcat în mașina mea de curse ( o dacie cumpărată din ștefănești, o mașină cu motorul cu două carburatoare) și ...în câteva minuțele eram în curtea frumos îngrijită de părinții mei și imediat în sufragerie. mama nu mă mai întreba cine ce și cum: nu era prima dată când mai pofteam prieteni pe la noi. l-am prezentat pe musafir iar mama mea, draga de ea a răspuns cu binețe la salutul impecabil al domnului inginer care și-a scos pălăria, s-a înclinat elegant după care i-a sărutat mâna. imediat a apărut o față de masă apretată, albă cu floricele albastre pe margini, iar pe fața de masă o carafă de sticlă plină cu vin roșu, parfumat, făcut în gospodărie! (găsisem un moment în care ieșisem din casă tocmai pentru a ajunge repejor la bucătăria de vară unde mama și pregătea deja niște gustări. îi șoptisem că omul din casa noastră este trist și singur și că bine ar fi să-l încălzim puțin la suflet că poate o fi avut și el cândva o casă, o soție, copii și că..) în fine! după un pahar de vin din care domnul inginer gusta cu tact, parcă să nu cumva să rănească din bobul culesului, domnul inginer m-a întrebat: și ce mai faceți dumneavoastră domnule florian! m-am trezit strângând pe sub fața de masă un colț de pânză...din aceeași față de masă! albă și apretată cu floricele albastre! zic: să știți domnule inginer că.....mie îmi place poezia! ( nu i-am spus că tocmai primisem de la actorul petrică dinuliu , cu care se și cunoștea de altfel domnul inginer - aveam să aflu chiar în ziua aceea - nu i-am spus că primisem acordul de stea și de iarbă de nor și de ceas ...acordul ca numele meu de poet să fie...florian silișteanu - silișteanu de la siliștea, satul copilăriei mele, cu oameni frumoși și aspri, țuicari și harnici, clevetitori și invidioși cu măsură așa cum sunt mai toți ai noștri)) - între timp mama a adus după mezel și fripturica, încă o carafă cu vin ( mi-a făcut semn cu ochiul că alta , altă sticlă nu mai pup:)) și, a sfârșit cu cozonacul, celebru în colțul nostru de pe mitrea cocor ( al lui sadoveanu uitat ca nume de stradă până în ziua de azi)
după ce am spus că aș cam striga spre poezie, după ce mi-a mai pus niște întrebări ciudate, mi-a răspicat calm cu vocea-i tabagică aproape șoptind....că are un semn de mulțumire pentru mine, și că știe că nu valorează atlanticul lui cât i-am oferit și că....mă roagă, dacă vreau...să-i ascult un poem. s-a ridicat în picioare, era înalt domnul inginer, înalt și uscățiv, și-a aranjat cravata scămoasă de atâta purtat, a mai tras un fum din snagovul care mă sufocase fără să scot un chiot, iar după toate acestea a început să spună.....grădinarul! de pablo neruda! și a apăsat de două ori subliniind...pablo neruda !nu știam mai nimic despre marele poet chilian...țin minte că din acel moment...în inima mea s-a rupt ceva....a renăscut altceva...
domnul inginer mi-a mai citit cred ...două poeme...le-a citit din mintea lui și tot din pablo neruda. unul dintre acestea, am impresia că este ...http://reasheeshablog.wordpress.com/…/vreau-sa-fac-cu-tine…/
apoi....ritmul strigarului meu a devenit neîncăpător și alergător de semne...am început să cunosc boema piteștilor, ce oameni! apoi marele poet și caricaturist traian furnea pune și el biciul distanțelor și mă împinge acestei prăpăstii în care parcă vine uneori Dumnezeu să-și mai tragă sufletul - poezia! dar.....despre toate acestea.....
https://www.youtube.com/watch?v=6ARalNn0OLM
https://www.youtube.com/watch?v=6ARalNn0OLM
Poema de Pablo Neruda muy lindo para dedicárselo a quien uno ama...
# despre distanța mea de om rotitor spovedanie
# despre distanța mea de om rotitor
spovedanie
spovedanie
să mă ierte Dumnezeu! nu sunt nici sfânt, dar nici de pus la zid, ...am și eu păcatele mele! și-or fi destule! am totuși niște...calități! am demonstrat asta, am trudit pentru....am cu ce! nu intru în detalii dar pot aminti printre altele....când eram în trustul curierul zilei și-m spunea doamna marilena barață : sile! trebuie să facem asta și asta...crezi că poți tu mamă să descurci problema? - ( mă întreba doamna mari) după ce mă gândeam preț de câteva minute spuneam: da șefa! rezolv eu problema! și dacă spuneam , da - era...da! nu mai veneam sub nici-o formă să spun...știți...a murit pisica, n-a pornit mașina, s-aîmbolnăvit cutare, etc/etc/etc! în cazul în care bănuiam că situația mă depășește spuneam simplu: îmi pare rău nu pot să mă implic! ( asta s-a întâmplat de puține ori)
în aproape 50 de ani de alergare de semne cred că de două ori nu am putut onora o promisiune: odată când m-a invitat draga mea prietenă , nia, Eugenia Reiter să merg spre drăgănești unde eram invitat în juriul unui festival de teatru ( un juriu format de somități în domeniu) și, a doua oară, undeva în bucurești, la o strigare poețească, excelent pusă în scenă de criticul felix Felix Nicolau. mi-a fost rușine și m-a durut teribil că nu m-am ținut de cuvânt...nu mai contează motivele! deci...de două ori în 50 de ani!
măi frate! dar ce văd cu românii din românia, cu cei din italia, cu cei din america, atenție, NU TOȚI ci... O FOARTE MARE PARTE DINTRE ROMÂNI...e ceva de speriat! am pățit-o pe pielea mea, au pățit-o și alții!
ca atare: nu există în lume număr de comunități mai mare ca ale românilor, într-o foarte mare măsură comunitățile românilor nefiind altceva decât niște găști care nu urmăresc altceva decât atingerea unor scopuri pe care cei mai șmekeri dintre membri ei le au să-și promoveze propriile interese. - îți închiriază spații care nu le aparțin, îți promit toate condițiile, îți cer chiria dublu de cât plăteau și, atenție, totul din dorința de ...DIN DORINȚA DE A TE AJUTA! alții îți promit , tot din patriotism, din dorința de a te ajuta, îți promit aplicații pentru care plătești...tot patriotic! afli mai târziu că de fapt banii pe care i-ai cheltuit sunt de 4 ori mai mult! exemplele pot continua! alt gen de români neserioși sunt cei care se dau pe lângă tine și încep să-și miște codița ba cu un cadou ba cu o atenție! ai impresia că ai ajuns în rai:) de fapt, rumânu nu face altceva decât să-ți fure cu tupeu...ori ideile ori sursele...am pățit asta cu niște indivizi pe aici care și-au făcut și ei un radio:))) o altă categorie de români neserioși...este categoria celor care spun că fac că dreg că au soluții că stai să vezi și să crezi....români neserioși de fapt! în această dimineață am fost din nou naiv și m-am luat după niște confrați:)) m-am trezit ca dobitocul la 4 dimineața:))) dă-i fă un ceai , pune la pachet un codru de pâinică șți zdup la bicicletă , apoi la tren..... după șapte stații primesc un mesaj cum că nu mai e valabilă înțelegerea:))))) asta este! se mai întâmplă! am cunoscut destui români și aici în america, în sacramento...în alte state! concluzia este următoarea: există și români absolut extraordinari dar absolut extraordinari....îi numeri pe degete! pe d e g e t e! pe degetele de la o mână! dar, în cea mai mare parte, să nu vă supărați pe mine....vă spun cu tristețe, cu amărăciune.....în cea mai mare parte însă...mulți dintre românași nu sunt altceva decât niște: smiorcăiți, șemekeri, lași, puturoși, răzbunători, indivizi care numai atunci când iau un pic de uischi în bot încep să facă pe deștepții, .....
- cârdășia nu se va stârpi niciodată! lucrurile sunt simple: faci parte din gașcă? e ok! nu faci parte din gașcă.....pe-aici ți-e drumul! am observat asta nu numai în planul cultural, în breasla scriitorilor, și nu numai în românia din românia....
în aproape 50 de ani de alergare de semne cred că de două ori nu am putut onora o promisiune: odată când m-a invitat draga mea prietenă , nia, Eugenia Reiter să merg spre drăgănești unde eram invitat în juriul unui festival de teatru ( un juriu format de somități în domeniu) și, a doua oară, undeva în bucurești, la o strigare poețească, excelent pusă în scenă de criticul felix Felix Nicolau. mi-a fost rușine și m-a durut teribil că nu m-am ținut de cuvânt...nu mai contează motivele! deci...de două ori în 50 de ani!
măi frate! dar ce văd cu românii din românia, cu cei din italia, cu cei din america, atenție, NU TOȚI ci... O FOARTE MARE PARTE DINTRE ROMÂNI...e ceva de speriat! am pățit-o pe pielea mea, au pățit-o și alții!
ca atare: nu există în lume număr de comunități mai mare ca ale românilor, într-o foarte mare măsură comunitățile românilor nefiind altceva decât niște găști care nu urmăresc altceva decât atingerea unor scopuri pe care cei mai șmekeri dintre membri ei le au să-și promoveze propriile interese. - îți închiriază spații care nu le aparțin, îți promit toate condițiile, îți cer chiria dublu de cât plăteau și, atenție, totul din dorința de ...DIN DORINȚA DE A TE AJUTA! alții îți promit , tot din patriotism, din dorința de a te ajuta, îți promit aplicații pentru care plătești...tot patriotic! afli mai târziu că de fapt banii pe care i-ai cheltuit sunt de 4 ori mai mult! exemplele pot continua! alt gen de români neserioși sunt cei care se dau pe lângă tine și încep să-și miște codița ba cu un cadou ba cu o atenție! ai impresia că ai ajuns în rai:) de fapt, rumânu nu face altceva decât să-ți fure cu tupeu...ori ideile ori sursele...am pățit asta cu niște indivizi pe aici care și-au făcut și ei un radio:))) o altă categorie de români neserioși...este categoria celor care spun că fac că dreg că au soluții că stai să vezi și să crezi....români neserioși de fapt! în această dimineață am fost din nou naiv și m-am luat după niște confrați:)) m-am trezit ca dobitocul la 4 dimineața:))) dă-i fă un ceai , pune la pachet un codru de pâinică șți zdup la bicicletă , apoi la tren..... după șapte stații primesc un mesaj cum că nu mai e valabilă înțelegerea:))))) asta este! se mai întâmplă! am cunoscut destui români și aici în america, în sacramento...în alte state! concluzia este următoarea: există și români absolut extraordinari dar absolut extraordinari....îi numeri pe degete! pe d e g e t e! pe degetele de la o mână! dar, în cea mai mare parte, să nu vă supărați pe mine....vă spun cu tristețe, cu amărăciune.....în cea mai mare parte însă...mulți dintre românași nu sunt altceva decât niște: smiorcăiți, șemekeri, lași, puturoși, răzbunători, indivizi care numai atunci când iau un pic de uischi în bot încep să facă pe deștepții, .....
- cârdășia nu se va stârpi niciodată! lucrurile sunt simple: faci parte din gașcă? e ok! nu faci parte din gașcă.....pe-aici ți-e drumul! am observat asta nu numai în planul cultural, în breasla scriitorilor, și nu numai în românia din românia....
cum a fost anul meu?
mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat! când am plecat din românia ( cu bilet de avion și ceva bani de buzunar din partea familiei - de care-mi este tare dor ) m-am trezit la un capăt de drum....am dormit prin gări, am mâncat odată la 3 zile, am muncit cu ziua, am plecat pur și simplu spunându-i lui Dumnezeu așa:Doamne mă las în mâinile tale ! poate, cândva, dacă o să mai am vreme o să povestesc câte ceva din acest miracol al drumului. nu am cerut la nimeni un cent, un leu....mi-am pus în lumina trudei mâinile, mintea și sufletul: am început totul de la zero! în 9 luni de america am înființat un post de radio, primul post de radio în limba română de pe teritoriul californiei, un radio online www.radioteiubesc.com, mi s-a tipărit o carte, aici în california și mulțumesc pe această cale editorului meu, doamnei profesor doctor universitar ruxandra vidu, editurii reflection publishing, ( sunt onorat pentru încredere pentru promovarea făcută) și încă altele poate nu atât de importante.
cum am reușit? păi, în primul rând am reușit pentru că m-am debarasat total de o mulțime de cunoștințe din jurul meu: fie din românia fie de aici, adică am pus pe ..eject...cam tot ce făcea și face parte din ...cârdășie!
mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat! când am plecat din românia ( cu bilet de avion și ceva bani de buzunar din partea familiei - de care-mi este tare dor ) m-am trezit la un capăt de drum....am dormit prin gări, am mâncat odată la 3 zile, am muncit cu ziua, am plecat pur și simplu spunându-i lui Dumnezeu așa:Doamne mă las în mâinile tale ! poate, cândva, dacă o să mai am vreme o să povestesc câte ceva din acest miracol al drumului. nu am cerut la nimeni un cent, un leu....mi-am pus în lumina trudei mâinile, mintea și sufletul: am început totul de la zero! în 9 luni de america am înființat un post de radio, primul post de radio în limba română de pe teritoriul californiei, un radio online www.radioteiubesc.com, mi s-a tipărit o carte, aici în california și mulțumesc pe această cale editorului meu, doamnei profesor doctor universitar ruxandra vidu, editurii reflection publishing, ( sunt onorat pentru încredere pentru promovarea făcută) și încă altele poate nu atât de importante.
cum am reușit? păi, în primul rând am reușit pentru că m-am debarasat total de o mulțime de cunoștințe din jurul meu: fie din românia fie de aici, adică am pus pe ..eject...cam tot ce făcea și face parte din ...cârdășie!
trebuie să mulțumesc unor oameni, unor oameni care au crezut în mine și pe care sper să nu -i dezamăgesc vreodată, iar dacă am făcut asta...să îmi mai dea o singură șansă!
mulțumesc în primul rând familiei mele mulțumesc coca, lucian și codruț, mulțumesc foarte mult prietenului meu adrian Adian Dumitru Adrian Maciucadin arad, lui bădia care este texan cu acte în regulă și care mi-a dat ocazia să înțeleg să încep să înțeleg america. mulțumesc foarte mult părintelui florin ovidiu mihalache din florida, A(mare este puterea lui Dumnezeu) de neuitat momentul rostirii poeziei în Sfânta Biserică Ortodoxă din Florida) mulțumesc foarte mult părine florin ovidiu mihalache. mulțumesc foarte mult carmen heitman anca, mulțumesc foarte mult marelui artist vasile petruțiu, președintele academiei de balet din florida, vasile petruțiu Vasile Petrutiu un exemplu de românie impecabilă, un român adevărat român, un român cu demnitate, cu atitudine, un profesionist. mulțumesc foarte mult adrian ciulei Adrian Ciulei marele și poate cel mai grozav dintre românii pe care i-am cunoscut, mulțumesc foarte mult și nu în ultimul rând mulțumesc daniela morgenstern pentru încredere pentru sprijin mulțumesc pentru inima ta de om extraordinar, mulțumesc Daniela Morgenstern daniela morgenstern pentru simplitate și încredere. mă voi revanșa! mulțumesc prietenului meu din românia , scriitorului și publicistului aurel sibiceanu Aurel Sibiceanu care m-a încurajat în momentele cele mai grele, mulțumesc prietenului meu din serbia lui Pavle Bjelakovicpavle bjelakovic pentru încredere pentru că m-a susținut moral oridecâteori am crezut că pic, mulțumesc cu toată ființa dragului nostru frate mai mare Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Calinic Arhiepiscopia Argesului Si Muscelului, mai gospodar și mai înțelept ca dânsul , eu necunoscând, oameni de la care am avut de învățat enorm ...
vă mulțumesc și dumneavoastră celor care credeți în mine ca om ca poet ca și căutător....vă mulțumesc și vă doresc la mulți ani alături de cei dragi!
îmi doresc o singură românie, o românie a oamenilor cu demnitate a oamenilor harnici o românie a oamenilor care/l slujesc pe Domnul prin fapte! Bucurie!
mulțumesc în primul rând familiei mele mulțumesc coca, lucian și codruț, mulțumesc foarte mult prietenului meu adrian Adian Dumitru Adrian Maciucadin arad, lui bădia care este texan cu acte în regulă și care mi-a dat ocazia să înțeleg să încep să înțeleg america. mulțumesc foarte mult părintelui florin ovidiu mihalache din florida, A(mare este puterea lui Dumnezeu) de neuitat momentul rostirii poeziei în Sfânta Biserică Ortodoxă din Florida) mulțumesc foarte mult părine florin ovidiu mihalache. mulțumesc foarte mult carmen heitman anca, mulțumesc foarte mult marelui artist vasile petruțiu, președintele academiei de balet din florida, vasile petruțiu Vasile Petrutiu un exemplu de românie impecabilă, un român adevărat român, un român cu demnitate, cu atitudine, un profesionist. mulțumesc foarte mult adrian ciulei Adrian Ciulei marele și poate cel mai grozav dintre românii pe care i-am cunoscut, mulțumesc foarte mult și nu în ultimul rând mulțumesc daniela morgenstern pentru încredere pentru sprijin mulțumesc pentru inima ta de om extraordinar, mulțumesc Daniela Morgenstern daniela morgenstern pentru simplitate și încredere. mă voi revanșa! mulțumesc prietenului meu din românia , scriitorului și publicistului aurel sibiceanu Aurel Sibiceanu care m-a încurajat în momentele cele mai grele, mulțumesc prietenului meu din serbia lui Pavle Bjelakovicpavle bjelakovic pentru încredere pentru că m-a susținut moral oridecâteori am crezut că pic, mulțumesc cu toată ființa dragului nostru frate mai mare Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Calinic Arhiepiscopia Argesului Si Muscelului, mai gospodar și mai înțelept ca dânsul , eu necunoscând, oameni de la care am avut de învățat enorm ...
vă mulțumesc și dumneavoastră celor care credeți în mine ca om ca poet ca și căutător....vă mulțumesc și vă doresc la mulți ani alături de cei dragi!
îmi doresc o singură românie, o românie a oamenilor cu demnitate a oamenilor harnici o românie a oamenilor care/l slujesc pe Domnul prin fapte! Bucurie!
joi, 25 decembrie 2014
psalmul 16 - florian silișteanu 25 decembrie 2014 sacramento californiastatele unite ale americii
Psalmul 16 | |
Va recomandam si alte repere ortodoxe online Slava lui Dumnezeu pentru toate! |
miercuri, 24 decembrie 2014
se deschid cărţile
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2006-11-07 | |
eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alţii.
de aceea poate că într-o zi numele oamenilor se vor scrie cu îndoiala umbrei
voi muri la drum într-o distanţă din nou
leg anul tău de-al meu
înşiruind cîteva stele căzătoare pe o aţă
doar ploaia potriveşte ceasul
se dă ora precisă buruienilor li se taie frunza cea mare se deschid cărţile cele mari Doamne pe mine cui vrei să mă laşi între pagini? Cui vrei să plâng şi mai cu seamă de ce vrei să mă pierzi
Ai ajuns cu bine acasă te întreb şi tu în loc să-mi răspunzi duci mâna la tâmplă ca şi cum din ea ultima mea pasere a uitat că trebuie să zboare
eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alţii.
de aceea poate că într-o zi numele oamenilor se vor scrie cu îndoiala umbrei
voi muri la drum într-o distanţă din nou
leg anul tău de-al meu
înşiruind cîteva stele căzătoare pe o aţă
doar ploaia potriveşte ceasul
se dă ora precisă buruienilor li se taie frunza cea mare se deschid cărţile cele mari Doamne pe mine cui vrei să mă laşi între pagini? Cui vrei să plâng şi mai cu seamă de ce vrei să mă pierzi
Ai ajuns cu bine acasă te întreb şi tu în loc să-mi răspunzi duci mâna la tâmplă ca şi cum din ea ultima mea pasere a uitat că trebuie să zboare
eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alţii.
marți, 23 decembrie 2014
www.radioteiubesc.com merry christmas
poetul florian silișteanu vă urează săbători cu bine alături de familiile dumneavoastră, alături de prieteni și de cei care vă însoțesc prin viață la bine și la rău!
florian silișteanu pe motocicletă , 23 decembrie 2014 sacramento california statele unite ale americii
duminică, 21 decembrie 2014
Sile voiajorul – de marie vranceanu ( mulțumesc marie vrânceanu, mulțumesc tare mult domnule marin ioniță)
mulțumesc marie!
Sile voiajorul – de marie vranceanu
septembrie 16 | Posted by Poezii, Literatura Romana | Personale
Poetii sunt ca si copiii: asezati la birou nu ajung cu picioarele pe pamant. (Stanislaw J. Lec)
Despre Florian Silisteanu s-a scris mult. In internet gasiti pagini intregi care descriu acest colorat personaj al poeziei. Din acest motiv consider inutila interventia mea in tabloul care il zugraveste. Ce as mai putea adaoga? O pata de culoare, ici colo, ar fi absolut nesemnificativa. Acum vreo doi ani in urma, fara sa il fi cunoscut, citeam un articol despre el, scris de A. Doman si radeam cu sughituri. Sincer, la vremea respectiva, am crezut ca era vorba de o chestie inventata, treaba de scriitori. M-am inselat. Cunoscindu-l ulterior, pot sa confirm ca este un copil, un pic cam crescut,dar care chiar si asa, nu ajunge cu picioarele pe pamant. Sile,traieste intr-o lume a lui, unde poezia e mireasa eterna, unde nu-ti este permis sa intri si chiar daca ti-ar fi, nu ai intelege mare lucru. Traieste,iubeste, se bucura si sufera in termeni absolut personali. Ati remarcat ca lipseste cuvantul uraste. E singurul sentiment pe care Sile nu il cunoaste. Pentru el lumea e doar o mare familie, compusa din frati si surori. Viata nu este o marfa si fericirea nu e un bun de consum, aceasta e deviza lui.
Pe 12 septembrie, in `Jurnalul de Arges`, scriitorul Marin Ionita, i-a dedicat un spatiu in rubrica `Romane de buzunar`.Iata cum il vede stimatul profesor pe poetul Sile.
Ma intreb si ma tot intreb cum ar arata lumea daca ar fi toti oamenii ca Florian Silisteanu. Ar fi mai fericita, mai avuta, mai linistita, mai agitata, mai cumpatata, mai ordonata, mai matura, mai puerila, mai responsabila, mai zapacita, mai violenta, mai spasita, mai sfioasa, mai credincioasa, mai atee, mai damnata, mai unita, mai risipita? Dar ar fi posibila? Și daca da, ar putea sa-si supravietuiasca?
Cert este un singur lucru. Barbatul nu e ca nimeni altul si nici altul ca el.
Am scris candva o carte care se numea chiar asa `Sile voiajorul`. Multi m-au intrebat daca personajul principal este Sile Silisteanu. Categoric nu! Eroul meu principal nu e construit pe model. Dimpotriva, fictiv suta la suta. Ca unele lucruri se potrivesc nu-i decat o anticipare intamplatoare.
De fapt, tipul real cu acest pseudonim n-ar putea sa incapa in nicio carte. Nici macar scrisa de el.
L-am cautat in toate cartile pe care le cunosc. La un moment dat, am crezut ca-l gasesc in Galeria oamenilor de prisos` din literatura rusa. Dar nu avea decat cate ceva de la Jevgeni Onegin, de la Rudin sau Oblomov.
Un amestec ciudat din Don Juan, Casanova, Cidul, Rigoletto, Richard al III-lea, Don Quijote. O mistrie din geniala nebunie a lui Hamlet, o lopata din intriga bolnava a lui Iago. Catavencu, Rica Venturiano, Hatrul Cocosila din Poiana lui Iocan, Hagi Tudose la Ierusalim, Tanase Scatiu, Dinu Paturica… Toti amintiti, dar cu nimeni nu se potriveste. Ca si cum atunci cand s-au plamadit aceste personaje, au fost aruncate intr-un sac resturile care nu au incaput in cofraje. Sacul lui de piele…
Sarac, bogat, sunt zile cand poate sa rabde de foame. Dar l-am vazut cu o geanta burdusita de bancnote mari. Revolutionar, conservator, a fost printre primii tineri care au dat navala in strada in acel decembrie fierbinte. Dar n-a trecut mult pana sa ajunga internat intr-un lagar de emigranti din Austria, nemultumit de ce se petrece in tara.
Darnic? Risipitor? Și-a scos ceasul de la mana ca sa-l ofere intr-un moment cand n-avea altceva ca sa-si ajute un prieten, dar de cate ori nu-l puteti vedea cum face apel, chiar gudurandu-se la oamenii avuti pentru sponsorizare. Il puteti intalni cum petrece in carciumi cu persoane dubioase, ca si alea tot oameni sunt… Dar nu sta pe ganduri sa sparga cu pumnul nasul unui provocator. La primar intra ca la el acasa, nici arhiepiscopia nu este ocolita. Politia ii furnizeaza informatii, dar ii si intocmeste procese verbale de contraventie. Isi pierde vremea prin lupanare, dar si prin curti regale. Se rasfata printre printi si printese, le canta osanale, ii tapeaza fara sa clipeasca. Nici la Londra, nici la Madrid, nici in Arabia Saudita. Avem si noi o curte regala, la Costesti, cu radacini in coviltire de nomazi.
Cand o fi avand timp sa si calatoreasca? Serbia, Italia, Franta, Ucraina, Moldova, Canada, America toata, Grecia, ba chiar si Irak. Dus si intors. Ia-l de unde nu-i.
Cand nu-l aflati unde il cautati, ganditi-va cate femei tinere si frumoase sunt pe lumea asta, care asteapta sa fie rasfatate, iubite, parasite. Se cazeaza pe la manastiri de maici, dar nu evita nici desfatari cu escorte de lux.
Singura iubita neabandonata este poezia. Și ea fara asemanare. Nescolita, neplagiata, neinfluentata, absolut autentica.
Sile a trecut prin multe intamplari din care a scapat ca prin minune. Dar fara poezie nu poate sa traiasca. Sa-si supravietuiasca. Daca nu scrie, moare inecat in marea de cuvinte.
Ziarist zburator. A trecut angajat prin toate redactiile principale din oras. Pasare zburata din craca in craca, alungata, chemata, ocrotita, rasplatita. Dar si redactor-sef sau director de publicatii, atat de efemere ca n-a mai ramas decat ecoul din ele.
De multe ori imbracat desucheat, dar cand vrea, extrem de elegant si absolut impozant.
Un copil mare, maturizat inegal. Un matur dat in mintea copiilor zvapaiati.
Cum ar arata orasul fara el? Cum ar fi lumea de-am fi toti la fel?
(Prof. Marin Ionita)
Cert este un singur lucru. Barbatul nu e ca nimeni altul si nici altul ca el.
Am scris candva o carte care se numea chiar asa `Sile voiajorul`. Multi m-au intrebat daca personajul principal este Sile Silisteanu. Categoric nu! Eroul meu principal nu e construit pe model. Dimpotriva, fictiv suta la suta. Ca unele lucruri se potrivesc nu-i decat o anticipare intamplatoare.
De fapt, tipul real cu acest pseudonim n-ar putea sa incapa in nicio carte. Nici macar scrisa de el.
L-am cautat in toate cartile pe care le cunosc. La un moment dat, am crezut ca-l gasesc in Galeria oamenilor de prisos` din literatura rusa. Dar nu avea decat cate ceva de la Jevgeni Onegin, de la Rudin sau Oblomov.
Un amestec ciudat din Don Juan, Casanova, Cidul, Rigoletto, Richard al III-lea, Don Quijote. O mistrie din geniala nebunie a lui Hamlet, o lopata din intriga bolnava a lui Iago. Catavencu, Rica Venturiano, Hatrul Cocosila din Poiana lui Iocan, Hagi Tudose la Ierusalim, Tanase Scatiu, Dinu Paturica… Toti amintiti, dar cu nimeni nu se potriveste. Ca si cum atunci cand s-au plamadit aceste personaje, au fost aruncate intr-un sac resturile care nu au incaput in cofraje. Sacul lui de piele…
Sarac, bogat, sunt zile cand poate sa rabde de foame. Dar l-am vazut cu o geanta burdusita de bancnote mari. Revolutionar, conservator, a fost printre primii tineri care au dat navala in strada in acel decembrie fierbinte. Dar n-a trecut mult pana sa ajunga internat intr-un lagar de emigranti din Austria, nemultumit de ce se petrece in tara.
Darnic? Risipitor? Și-a scos ceasul de la mana ca sa-l ofere intr-un moment cand n-avea altceva ca sa-si ajute un prieten, dar de cate ori nu-l puteti vedea cum face apel, chiar gudurandu-se la oamenii avuti pentru sponsorizare. Il puteti intalni cum petrece in carciumi cu persoane dubioase, ca si alea tot oameni sunt… Dar nu sta pe ganduri sa sparga cu pumnul nasul unui provocator. La primar intra ca la el acasa, nici arhiepiscopia nu este ocolita. Politia ii furnizeaza informatii, dar ii si intocmeste procese verbale de contraventie. Isi pierde vremea prin lupanare, dar si prin curti regale. Se rasfata printre printi si printese, le canta osanale, ii tapeaza fara sa clipeasca. Nici la Londra, nici la Madrid, nici in Arabia Saudita. Avem si noi o curte regala, la Costesti, cu radacini in coviltire de nomazi.
Cand o fi avand timp sa si calatoreasca? Serbia, Italia, Franta, Ucraina, Moldova, Canada, America toata, Grecia, ba chiar si Irak. Dus si intors. Ia-l de unde nu-i.
Cand nu-l aflati unde il cautati, ganditi-va cate femei tinere si frumoase sunt pe lumea asta, care asteapta sa fie rasfatate, iubite, parasite. Se cazeaza pe la manastiri de maici, dar nu evita nici desfatari cu escorte de lux.
Singura iubita neabandonata este poezia. Și ea fara asemanare. Nescolita, neplagiata, neinfluentata, absolut autentica.
Sile a trecut prin multe intamplari din care a scapat ca prin minune. Dar fara poezie nu poate sa traiasca. Sa-si supravietuiasca. Daca nu scrie, moare inecat in marea de cuvinte.
Ziarist zburator. A trecut angajat prin toate redactiile principale din oras. Pasare zburata din craca in craca, alungata, chemata, ocrotita, rasplatita. Dar si redactor-sef sau director de publicatii, atat de efemere ca n-a mai ramas decat ecoul din ele.
De multe ori imbracat desucheat, dar cand vrea, extrem de elegant si absolut impozant.
Un copil mare, maturizat inegal. Un matur dat in mintea copiilor zvapaiati.
Cum ar arata orasul fara el? Cum ar fi lumea de-am fi toti la fel?
(Prof. Marin Ionita)
ardumaş da pântecu poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2006-12-31 | |
Şâ vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu
harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu
ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta
se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica
troica vase de pământu rumegă în iesle gându
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu
harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu
ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta
se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica
troica vase de pământu rumegă în iesle gându
merry christmas - mulțumesc erick și mariana mikesell Actualizat acum 2 secunde · Făcute la Newton Booth, Sacramento, California am avut bucuria să particip la o petrecere .mulțumesc erick și mariana mikesell. m-am simțit ca acasă....mi-ați adus aminte de cei dragi....să vă țină Domnul sănătoși! mulți americani, bun simț, mâncare grozavă, pace, bucurie, simplitate și rafinament. america! cred că a fost acolo și...Seraphim....El, Serafim aduce noroc aduce bucurie!..știu eu sigur!:) l-am întâlnit de câteva ori...prin lume!:) sărbători cu bine tuturor! — la Newton Booth, Sacramento, California.
mulțumesc erick și mariana mikesell
Actualizat acum 2 secunde · Făcute la Newton Booth, Sacramento, California
am avut bucuria să particip la o petrecere .mulțumesc erick și mariana mikesell. m-am simțit ca acasă....mi-ați adus aminte de cei dragi....să vă țină Domnul sănătoși!
mulți americani, bun simț, mâncare grozavă, pace, bucurie, simplitate și rafinament. america! cred că a fost acolo și...Seraphim....El, Serafim aduce noroc aduce bucurie!..știu eu sigur!:) l-am întâlnit de câteva ori...prin lume!:) sărbători cu bine tuturor! — la Newton Booth, Sacramento, California.
florian silișteamu 19 decembrie 2014
mulțumesc erick și mariana mikesell
Actualizat acum 2 secunde · Făcute la Newton Booth, Sacramento, California
am avut bucuria să particip la o petrecere .mulțumesc erick și mariana mikesell. m-am simțit ca acasă....mi-ați adus aminte de cei dragi....să vă țină Domnul sănătoși!
mulți americani, bun simț, mâncare grozavă, pace, bucurie, simplitate și rafinament. america! cred că a fost acolo și...Seraphim....El, Serafim aduce noroc aduce bucurie!..știu eu sigur!:) l-am întâlnit de câteva ori...prin lume!:) sărbători cu bine tuturor! — la Newton Booth, Sacramento, California.
ly
Actualizat acum 2 secunde · Făcute la Newton Booth, Sacramento, California
am avut bucuria să particip la o petrecere .mulțumesc erick și mariana mikesell. m-am simțit ca acasă....mi-ați adus aminte de cei dragi....să vă țină Domnul sănătoși!
mulți americani, bun simț, mâncare grozavă, pace, bucurie, simplitate și rafinament. america! cred că a fost acolo și...Seraphim....El, Serafim aduce noroc aduce bucurie!..știu eu sigur!:) l-am întâlnit de câteva ori...prin lume!:) sărbători cu bine tuturor! — la Newton Booth, Sacramento, California.
florian silișteamu 19 decembrie 2014
mulțumesc erick și mariana mikesell
Actualizat acum 2 secunde · Făcute la Newton Booth, Sacramento, California
am avut bucuria să particip la o petrecere .mulțumesc erick și mariana mikesell. m-am simțit ca acasă....mi-ați adus aminte de cei dragi....să vă țină Domnul sănătoși!
mulți americani, bun simț, mâncare grozavă, pace, bucurie, simplitate și rafinament. america! cred că a fost acolo și...Seraphim....El, Serafim aduce noroc aduce bucurie!..știu eu sigur!:) l-am întâlnit de câteva ori...prin lume!:) sărbători cu bine tuturor! — la Newton Booth, Sacramento, California.
ly
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Lasă un răspuns