septembrie 2013 - inceputul devenirii lui florian silișteanu în america
- șef de șantier pe moșia lui bădia! -
a avut încredere și mi-a lăsat pe mână shele și mexicani, rațe și potârnichi, racuni și garduri,vânat și treierate ierburi, mașini și frigidere pline! mulțumesc pentru tot mirela și adrian! vă dedic acest poem! vă mulțumesc frumos pentru încredere și pentru încurajări, pentru îndemn și sfaturi!
ceas cu păsări
de florian silisteanu
se așează în vitrină patul printre ceasuri noi
a sosi adoarmă iară timpul obosit flămând
pune pasere așterne din mătăsuri perne moi
oră nouă bate somnul din pământ
prima potrivită se arată pruncilor
Dumnezeu învelește cerul peste mâini
a venit în fața casei anotimpul nucilor
și la poartă latră lumii niște câini
dincolo de sticla magazinului
bate ora două iar aștept să se lumină
trece o femeie prin distanța crinului
frigul meu suspină
număr steaua singura o număr de trei ori
mereu lipsă iese abur din qintalul nopții
îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori
de la stânga- dreapta sorții
ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar
ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare
iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna
septembrie 2013 - inceputul devenirii lui florian silișteanu în america
- șef de șantier pe moșia lui bădia! -
a avut încredere și mi-a lăsat pe mână shele și mexicani, rațe și potârnichi, racuni și garduri,vânat și treierate ierburi, mașini și frigidere pline! mulțumesc pentru tot mirela și adrian! vă dedic acest poem! vă mulțumesc frumos pentru încredere și pentru încurajări, pentru îndemn și sfaturi!
ceas cu păsări
de florian silisteanu
se așează în vitrină patul printre ceasuri noi
a sosi adoarmă iară timpul obosit flămând
pune pasere așterne din mătăsuri perne moi
oră nouă bate somnul din pământ
prima potrivită se arată pruncilor
Dumnezeu învelește cerul peste mâini
a venit în fața casei anotimpul nucilor
și la poartă latră lumii niște câini
dincolo de sticla magazinului
bate ora două iar aștept să se lumină
trece o femeie prin distanța crinului
frigul meu suspină
număr steaua singura o număr de trei ori
mereu lipsă iese abur din qintalul nopții
îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori
de la stânga- dreapta sorții
ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar
ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare
iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna