despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
miercuri, 2 iunie 2010
Nu vă miraţi fraţilor
Aproape ciudatã normalitatea asta care înghite nesãtulã, una dupã alta, zilele. Ca unul care am fost implicat în ’89 în cea mai importantã mișcare de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, mã simt dator cu o scurtã explicație. Adevãrat cã tot ce se întîmplã este un cumul al unor mîrșãvii, dupã cum am mai spus deja de cîteva ori, dar absolut nedreaptã soluția de a tãia tot de la cei slabi. Dacã aș fi la fel de naiv ca 1989, aș ieși din nou în stradã, dar nu ca sã dãm jos un sistem, ci ca sã luãm de la șmecherii care s-au pricopsit din senin cu mii de clãdiri la care n-au pus nici mãcar o cãrãmidã, pînã la nemernicii care au falimentat voit fabrici și uzine, ca mai apoi sã poatã înfuleca din fierul vechi, din spațiul rãmas gol pentru închiriere. Nu cunosc nici mãcar un singur nume al unuia dintre bagabonții care, prin inginerii, prin acte, prin documente false, prin pile și prin pîrghii, sã fi fost tras la rãspundere. Marea greșealã a sistemului actual este cã a înfrînat mecanismul siguranței sociale. Marea greșealã a sistemului este cã nu a acordat salarii mari polițistului, sandviș la prînz și o excursie anualã în Miami sau Delta Nilului, tocmai pentru a face din polițist un incoruptibil, un om care sã vinã cu drag la slujbã, sã fie vigilent ca nimeni sã nu miște în front. Marea greșealã a acestui sistem e cã a trecut cu vederea micile abateri ale unei justiții care lasã liberi în stradã nenorociți violenți, indivizi care plãtesc mai bine procurorul și așa îmbãtrînit de tranziție. Aș putea continua, dar sã nu vã mirați, fraților, de un timp al haiduciei, care stã sã vinã, de o grupare care va lua pe sus absolut tot ce este compromis. Generația actualã, tinerii de pînã în 20 de ani, nu va reacționa. E limpede și de ce: habar n-au avut ce înseamnã cenzura, ce a însemnat adevãrul. Lor nu li s-a predat la școalã despre frig, despre minciunã, despre dictaturã. Pe de altã parte, discernãmîntul mã obligã și la un altfel de comentariu, și anume cã raționamentul e și mai simplu. Adicã, s-ar spune cam așa: cine a fost gospodar și creștin, cinstit și liber înainte este și acum, iar cine s-a mînjit, a mințit, a persecutat, a șantajat înainte aceleași lucruri le face și azi. Oprim aici din modesta aplecare spre fenomenul zilei și venim cu informații mai primitoare parcã, îndepãrtînd mãcar un pic din negurã.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu