Ruptura de cotidian are și bune, și rele. Se spune cã, dupã decesul cuiva drag, nu e potrivit sã caști ochii, sã ciulești urechile la televizor. Prins în menghina drumului mai întîi, apoi în lacrima despãrțitoare de pãrinți, n-am mai avut inimã de știrile zilei. Uneori, nici nu mai doresc sã știu, și asta pentru cã aproape nu mai cred în bine, parcã se prãbușește totul. Ei bine, nefiind surd, prind de la cumnatul meu cum cã aș avea un pic de dreptate, cînd zic cã țara se pierde, și începe el sã-mi spunã cum a fost oripilat sã vadã pe toate posturile tv pe unu Sile Cãmãtaru ieșind din pîrnaie pe un cal! Îl opresc și-l rog sã nu strice ziua și așa tristã, dar sar în apãrare și alți oameni care, la priveghi fiind, mai schimbã una-alta. Înțeleg cã e adevãr în toate și, dacã așa este, sar ca ars. Într-o fracțiune de secundã, îmi dau seama cum s-a pișat Sile Cãmãtaru pe toatã România! Cum adicã? Foarte simplu! 90% din presa din România este îmbrãcatã în aceeași hainã a superficialului, a kitschului, a prostului gust, a lipsei de culturã, a politicului. O presã dornicã sã înfulece prezentul cum ciugulește gãina rîma din țãrînã, fãrã sã stea pe gînduri. Vede cã rahatul se zbate și... hop pe ea! Dacã aș fi fost printre cameramanii și reporterii prezenți, aș fi fãcut urmãtorul lucru: Repede fãceam rost de un marker negru și gros, repede gãseam un carton, pe care scriam simplu: Azi nu filmãm șmecheri! Și foarte repede aș fi pus cartonul în dreptul obiectivului, astfel încît interlopul, politicianul de cãcat al țãrii și puradeii lor sã nu mai vadã în vecii vecilor lumina popularitãții. Unde încape atîta prostie nu pot sã înțeleg! Unde încape atîta mizerie, încît niște huidume sã poatã cumpãra dreptatea, sã poatã cumpãra mase întregi de produse media refuz sã înțeleg! Or asta e imposibil vãd, de vreme ce aflu cã Cimitirul Belu se împarte, de vreme ce almanahurili lui Marean Vanghelie e atît de proaste cu el cu tot, atît de tupeist și de nesimțit acest Marean, încît face pe prostul în direct la Realitatea TV și se jurã cã el nu știa cum cã în Cimitirul Belu sînt la hodinã Mihai Eminescu, iar la picioarele lui, Nichita și alte sute de oa-meni care au fãcut ceva pentru țara asta.
--------------------------------------------------------------------------------
Puterea banului dãrîmã tot, de la bun-simț la absolut tot ce înseamnã moralitate. Nu se știe ce vremuri vin prin Americi, prin Africi, prin Poli, dar pe aici pe la rumâni, clar nimic de bine!
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
VABGHELIE A SPUS ALMANAHE!
RăspundețiȘtergereObservația este bună doar că acum mi se pare târziu să îndrept ceea ce o mare parte a națiunii se preface că nu observă
RăspundețiȘtergere