un fel de scrisoare adresata domnului gheorghe smeoreanu cu ocazia lansarii unei carti...
cu tot respectul. dar nu mă văd bucuros să apreciez...presa din românia , din provincie și nu numai a manipulat cu nerușinare punând în atenția opiniei publice oameni politici care au pus în distanța compromisului, încă din start, un fel de micime...cu rădăcini! am avut inimă și răbdare să înțeleg ...la timp, că în românia...cârdășia a făcut parte din înțelegere! îmi aduc aminte de prietenia dumneavoastră cu domnul constantin nicolescu, măsurată desigur!și, imediat...de reacția dumneavoastră la nesupunerea înaltului de la curtea de argeș, părintele calinic . am fost martor la rușinea pe care presa o înălța și încă o înalță la titlul de calitate, martor la atât de multe anotimpuri în care românia s-a prostit pe sine, s-a mințit pe sine s-a furat pe sine: azi un spațiu și un pupat în cur lui ponta ...mâine altcuiva, în funcție de contractul de publicitate încheiat, mai puțin sau mai mult spumos de corect. am văzut în aproape de dumneata domnule profesor, am văzut câțiva oameni care nu conteneau să te pupe în față și să te spurce în spate. eu unul atunci când am avut ceva de spus, am spus...cu bune și rele...desigur, am trecut peste faptul că... am furat mașini și am dormit prin nu știu ce veceu la revoluție, și alte chestiuni pe care nu am vrut să le mai citesc....pe atunci, nu te băga nimeni în seamă pentru calomnie și alte lucruri pe care...ziaristul le poate pune în oglinda lumii, fiindcă... așa vrea mușchii lui. de la o vreme însă, cineva își face treaba. am văzut ieri la televizor că undeva în sediul unui partid..cred că pesede...au fost găsiți niște saci cu tot felul de afișe care incrimininau la adresa domnului iohanis. mizerabil...cum mizerabil este să scrii fără nici cea mai mică dovadă despre unul sau altul că e scund, că e mai înalt decât litera I. cârdășia din românia are un mod de a fi care se poate explica: este ca o picătură de apă ce se scurge în distanța neputinței. începând cu roșca stănescu și continuând cu cine vreți dumneavoastră, din pitești, din vâlcea și de nu mai știu unde...inclusiv dumneavoastră domnule profesor, ar trebui să vă luați o vacanță prelungită ...de tăcere...dar prelungă rău de tot....să vă faceți socotelile și, din pensia pe care ar urma... să vă închideți în românia pe care și dumneavoastră cu sau fără voie cred că ați dorit să o aveți. așa cum am mai scris, torționari prin închisorile comuniste nu au fost nici ungurii, nici rusnacii, nici americanii și nici arabii...torționari prin închisorile comuniste au fost români! nu contestă nimeni calitatea verbului din depărtarea acestui demers ca jurnalist, ca scriitor, nu contestă nimeni că emoția pe care o țineți sechestrată în vedenia lumii...nu ar exista...nu spun asta. românia se schimbă domnule profesor...greoi...dar se schimbă. cârdășia din țara asta e pe cale să se aprindă în focul care va arde până la prăsele neputința...micimea...lipsa totală de atitudine, atitudine descurajată de o foarte mare parte din presa din românia. știu mulți dn puternicii zilei, oameni care s-au îmbogățit din schimbul de nesimțire totală între părți, evazioniști notorii cărora abia acum a cam început să le cadă icoanele de pe pereți. știu și oamneni în aproapele cărora am văzut demnitate...cam asta domnule profesor. mi se pare firesc să vă spun așa cum cred, cum simt că ar fi corect față de copiii cărora dacă le intră pe ureche că a mers cârdășia...va mai merge! ar trebui să vă cereți iertare și să nu mai puneți ceasul să sune fiindcă mortul nu mai aude decât rugăciunea care primenește prin oameni. eu am făcut asta și m-am eliberat...iar dacă am făcut rău cuiva... aceea este familia! în rest, martor îmi este Domnul că spre deosebire de enorm de mulți oameni în viață de prin părțile locului eu, florian silișteanu...merg cu fruntea sus! spuneți că....ziaristul. este slugă de multe ori...am mai auzit unul pe la bucurești căruia îi spunea maestrul cristoiu ...că e slugă. vedeți dumneavoastă...slugărnicia asta face nod într -o zi și te lipește cu scuipat de cotidianul în care te-ai zbenguit crezând că ești învingător:..nu te mai crede nimeni ! adică...popor de slugi în mare parte...așa este. comunismul nu a sunat la ușa celor puternici...comunismul a intrat pe uși și pe ferestre în casele celor care nu și-au pus la poartă un măr..un număr! vă rog să considerați opinia mea ca a unui simplu om pe umărul căruia în multe seri, la o bere...așezați rânduind din tristețile dumneavoastră...umăr pe care îngerul lui florian vă făcea mereu... loc ,ca unui om!
