luni, 13 octombrie 2014

muşcată - un poem de de florian silișteanu - 2007-05-11



florile se strâng să muşte din pământul nou
mâinile săpând adânc în aer slute în sudoarea lor
caută adună plâng
zorile în crâng
se întoarce de la câmp îngerul semănător
iar îl dor picioarele se aşează strigă tace
caută adună plânge
n-are aripi
strânge
florile a doua zi mai flămânde sunt
mâinile căzute-n aripi sprijină pământul
caută lumină
gândul
mi se face dor
şterg urmele
plec la drum cu zorile
îngerul pe umeri cocoţat de veghe
încălzind cu frigul lui o zeghe