vineri, 10 octombrie 2014

in sfarsit...am o scurta pauza: munca aceasta cu zorile zilei in care te ai nascut merita...uneori o rodie a singuratatii

eu eu te iubesc mai mult
Colecţia: Poezii de dragoste
de florian silișteanu 
2012-10-21
Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău
Să dregi busuiocul să ieși în câmp și să te uiți după nori să vezi cum arată Dumnezeu să lași în urmă totul nu cumva rotitoare fiind absența să te strige pe nume
Vine o vreme în care rupi o foaie din caietul distanțelor una fără linii desigur pe care după ce o mototolești o desfaci și o întinzi te uiți la ea și în sfârșit începi să scrii să scrii mărunt de mână să închizi ochii și să vezi că totul e gata că ploaia e aproape și că
Vine o vreme în care mergi la magazin să probezi îngeri să vezi dacă ți se potrivește vreunul a nu fi el mai mic tu mai mare sau invers deopotrivă de înalți nu asta nu
Vine o vreme mai ales când te auzi strigat și atunci înțelegi abia atunci înțelegi că exiști că te afli că ești în carnea și oasele unuia care umblă la drum însoțitor de soartă abia atunci când ești strigat îți dai seama că ești și că nu singur
Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău când nu mai vrei să locuiești cu chirie în scuipatul zilei vine vremea aceea despre care au scris cărțile sfinte și nu ai înțeles mare lucru
Te-ai închinat doar și ai mers mai departe șchiopătând morții
Vine o vreme când ți se ia de pasăre - de aripa ei nu
vine o vreme în care iei scara și urci în pod să găsești unde stă ascunsă vederea
Nimic nu-i al tău
nimic... nimic - nimic
Pleci de acasă pur și simplu ca să îi torni în pahar lui Dumnezeu!
21 octombrie Gurbănești Călărași