O REACȚIE UIMITOARE, FĂRĂ PRECEDENT ÎN ISTORIA PREMIILOR LITERARE
( alex ștefănescu, ieri, pe pagina domniei sale, pe facebook)
Ce surpriză! Autorii care au candidat la Premiul „Augustin Frățilă” (10.000 de euro pentru cel mai bun roman apărut în anul precedent) și nu au fost nominalizați protestează și contestă juriul (deși cunoșteau componența lui înainte de a se înscrie la concurs). Reacția este de o noutate absolută. De obicei, autorii nominalizați sunt cei care, evaluându-se cu luciditate și considerându-se favorizați , protestează și contestă juriul.
părerea mea(florian silișteanu)
Florian Silisteanu e plină românia de șuruburi care înfiletează editurilor! să mă explic? e plină țara de plătitori ca să apară tipăriți, de edituri care pun în cumințenia portofelului o grămadă de bănuți..la negru! ieri îmi spunea o cunoștinț că a plătit 500 de dolarii și că singur de la singur va primi o sută de exemplare și că unde este un birou care să laude alt birou și la rândul lor...autorul .nu spun că nu stă agățând unei sprâncene și...talentul! chiar ceasornicar fiind nu pun încă să sune distanțelor despre ce și cum. doar că...pe nepusă masă , românia se trezește mâine cu un popor de scriitori, de poeți care , vorba lui traian furnea...vor purta același număr la pantofi! sigur că, mai devreme sau mai târziu , fiindcă totul se adună, vor începe și urcușul, aglomerarea pentru a prinde un loc în față, de a câștiga un concurs. ceea ce nu se prinde de magnetul celor mulți este că nu ultimul concurs cu premii în viață te va face puternic ci...imposibilitatea de a fi avut curajul unei autocenzurări, ideea de a te stâpâni și de a avea puterea să realizezi de ce ai pierdut, de ce nu ești nominalizat. aproape că est o boală națională de a arunca ascuțitul în grădina celuilalt..adică, există acest obicei ca atunci când ai pierdut o luptă să spui....din cauza lor, din cauza voastră, din cauza juriului...etc! nu...și nu de mărgăritar nu! când ceva nu iese la lumină vina este numai a ta...că nu ai știut să găsești drumul....nu ai fost sincer cu tine și mereu ai călătorit în propria absență de viață
