-au fost şi sunt situaţii în care vecinul a lucrat într-o întreprindere mare la stat, poate într-o fabrică de maşini, poate în una de textile, poate într-o petrochimie etc. Vecinul nostru în locul căruia suntem oricare dintre români mai descurcăreţ fiind a început să îşi burdujească buzunarele cu piese , cu pelicule cu benzină, cu alcool, cu pînzeturi şi fel de fel de produse pe care le-a împrumutat definitiv fiecare unde a lucrat cumpărîndu-l mai întîi pe seful de grupă apoi pe paznic, dirijînd pe măsură ce se perfecţiona această afacere într-o etapă organizată. Niciodată dumneavostră vecinul vecinului care-şi ridica ditamai casa cu garaj în care să-şi parcheze maşini scumpe nu aţi avut curajul să anunţaţi imediat o autoritate.
-o altă Românie a românilor a fost şi încă este prietenia în momentul prezenţei acea bineţe falsă linguşelile şi pupatul , prefăcătoria, şi alte asemenea însuşiri tocmite în situaţii în care unul dintre noi avea neapărat nevoie de ceva imediat pe care îl observasem la celălalt
-de foarte curînd românii care au mai multe Românii oameni de litere fiind au împărţit cîteva premii। Este o modă este un fel de nunta ca scriitorii din România sa migreze de la o revistă la alta , de la un festival la altul, de la un colocviu la altul procedînd la un schimb de amabilităţi si de pupat in cur cum prin alte părţi nu se poate închipui। Conduc întotdeauna cei care se bucură pentru o vreme la cîrm। O fereastră rămîne totuşi deschisă astfel ca pînă la urmă tragedia nu are loc। Salvator
- o alta Românie a românilor este evaziunea fiscală cu care doarme la căpătîi de la cel care face gogoşi , negustorul de pe malul mării pînă în vîrful muntelui, omul d eafaceri care are pe numele lui, 20, 30 şi mai multe firme care se foloseşte de pîrghii fie relaţii, fie legi tocmai pentru ca impozitele să umble în pantaloni scurţi
Timişoara, 18 ianuarie, Restaurant Casa cu Flori, la prânz, niciun loc liber
Iaşi, 20 ianuarie 2012, restaurantul Oscar , ora 13 / localul are peste două sute de locuri la mese. Sunt toate ocupate
Bucureşti , 20 ianuarie, 2012, ora 12.30, Restaurantul >La Mama /aşteptăm 15 minute să ni se găsescă o masă
Carrefour, Bucureşti, 21 ianuarie 2012, ora 14.30> peste jumătate de ceas în căutarea unui loc de parcare
zilele trecute la Constanţa printre protestatari şi Radu Mazăre
fără comentarii
21 ianuarie 2012 dan diaconescu îl prezintă pe unul drept mare revoluţionar unul despre care spune ca a fost maltratat de jandarmi unul cu piciorul bandajat
Nu pică nimic din cer
La usr filiala piteşti magda grigore şi alţi doi scriitori au primit câte un premiu de 100 de lei fiecare, premiile anului
A vrut să refuze să dea banii înapoi
Nu s=a înţeles cu ceilalţi premianţi
Deci nu a fost înţelegere nici măcar între trei oameni
De luni de zile clanţa de la uşă e defectă Uşa nu se închide
Mă întreb cum de se poate ca unii să facă pentru ceilalţi ceva devreme ce nu sunt în stare să găsească o soluţie pentru o amărâtă de uşă
Adam Puslojic e trist fiindcă deşi a dăruit prin Mircea Bârsilă un grupaj de poeme pentru revista Argeş ...nu s=a găsit loc decât pentru o poezie Nu pică nimic din cer <!--[if gte mso 9]> Poetul Mircea Bâesilă mă intreabă Cine a pus căcat pe clanţă?l Anul 2012 unul în care e posibil orice Nu mai ai loc de dizidenţi Toată lumea vrea libertate Şi libertatea dă fiecăruia după ...muncă Respectul nu este acela cînd tu, ca ziarist l-ai lăudat neîncetat pe Constantin Nicolescu, şi, imediat cum ai primit un contract de publicitate, îl pupi pe Mircea Andrei. Cine trădează o dată o face şi a doua oară. Cine trădează astfel trădează omul, poporul.Nu e respect nici cînd te dai jos dintr-un merţan nou-nouţ, la 21 de ani, fără să ai un serviciu, fără să ştii să faci ceva, dar, cu fularul pe ochi, mergi şi arunci cu foc, cu piatră şi cuţit şi eşti prins cu droguri. Nu e respect să te dai viteaz, să crezi că poţi deveni dizident azi, cu o sută de partide, cu voia deschisă de a striga orice şi oricînd, atîta vreme cît ai la îndemînă votul. Nu cred că e respect să faci parte dintre mii de societăţi comerciale şi să nu fii plătit niciodată împozite. Traian Băsescu poate că nu este un preşedinte bun şi iată au ieşit în stradă cîţiva oameni. Va fi pus în locul lui Crin Antonescu. Vor ieşi poimîine în stradă să-l huiduie oamenii lui Băse. Poimîine va fi preşedinte Victor Ponta. Vor ieşi în stradă ceilalţi. Şi tot aşa. Nu e respect ca tu, om de televiziune, să spui că huliganii sînt puşi de preşedinte. Nu e respect nici să defăimezi revoluţionarii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie alungate dintre ei potăile care au plătit pentru un titlu, precum şi cei care au vîndut. Nu cred că e respect nici acela în care tipa aia cu numărătoarea voturilor, Roberta Anastase, a batjocorit. Nu, fraţilor, nu e respect ca, în plină democraţie, să dai cu pumnul, cu piatra, cu minciuna. Ieri seară am fost la un supermarket. Unul cu un Logan parcase de-a curmezişul maşina, ocupînd două locuri. Asta e în mare parte România zilelor noastre. Cînd vom parca civilizat, cînd bătrînii nu vor mai fi şicanaţi, cînd fiecare dintre noi va merge la muncă, atunci cînd fiecare dintre noi ne vom plăti dările, cînd vom scrie la ziar şi vom spune la televizor exact ce se întîmplă şi nu vom mai manipula, abia atunci vom avea şi salarii, şi pensii, şi mai puţină ură în suflet. Mi-am permis să scriu aceste rînduri ca unul care în 1989 l-a adus în faţa Revoluţiei pe fostul şef al Internelor pe Argeş, ca unul care nu şi-a văzut familia 28 de zile şi atîtea altele. Mă şi umflă rîsul ca zilele trecute să fi mers unul la comisarul șef, Dan Nicolae (un profesionist desăvîrșit) , comandantul poliției Argeș şi să-l convingă să se predea. Azi, ca să devii disident, nu ai nevoie decît de un singur lucru. Demonstanţii paşnici nu au avut curajul să aibă atitudine şi să-l imobilizeze pe golanul pe vandalul care arunca pietre care avea cuţit Scriam ieri cuiva de departe. Chestiuni de dragoste, lucru la care şi dumneavoastră vă pricepeţi, dar nu cred că mai aveţi aşa timp, poate nu vă mai arde, deşi... e cea mai gravă greşeală. Dragostea trebuie să fie înainte de orice. Mi-am închipuit ieri că iubirea este aşa ca o gutuie pe masa din sufrageria lumii noastre, una în jurul căreia, e vorba de gutuie, stăm cu toţii. Fiecare dintre noi muşcă flămînd din gutuia asta, aşa încît vedem cu ochii cum se cam termină. Treaba e că sînt din ce în ce mai mulţi flămînzi. În locul acestei gutui, care este dragostea, să spunem că este democraţia. Sîntem atît de flămînzi, încît la un moment dat, din depărtări, părem o haită. Şi... nu sîntem noi uneori o haită? Plec din preajma acestui punct de vedere, fiindcă mă ia cu frig numai cînd mă gîndesc cît de frumos era în copilăria mea atunci cînd înfloreau zarzării. Ei înfloresc şi azi. Mai vînate sînt însă prunele, pentru că dau ţuica de mare calitate, pălinca pe care şi dumneavoastră o încercaţi poftei cu un pic de slană, o ceapă dată prin sarea cea mare şi gloduroasă. Eeee! Din ce în ce mai mulţi oameni trişti, din ce în ce mai puţini oameni bucuroşi şi, pe măsură ce înaintăm, pînă şi cei care sînt bucuroşi devin trişti, fiindcă ăştia trişti nu pot să fie şi ei bucuroşi. Ger afară cum în candela lumii. Să prindem curaj să devenim, să încercăm să devenim oameni fiecare cu fiecare. Ieri noapte am întîlnit o gaşcă de copilaşi cam pe la 15, 16 ani cu etnobotanice în nas. Sînt destule. Nimeni nu le închide. Acum cîteva zile, am privit cum unii, clar de nu prea bună calitate, chiar dacă sărmani, erau cu micuţii la... revoluţie, ţînci de 7 ani, de 11 ani, unii care-şi băgau la greu şi scoteau sculişoarele lor micuţi în gura jandarmilor şi nu numai. Sînt de înţeles. Nu e vina lor, ci a celor mai mulţi care au un pic de înţelepciune. Cum e vina noastră că, atunci cînd protestăm, nu punem mîna pe derbedeul care sparge vitrina magazinului din care cîndva ne luam bomboane. Cine înţelege bine cine nu... nu e bine! miercuri, ziua în care Iisus a fost vîndut. joi. Cina cea de Taină. vineri, ziua în care a fost răstignit. De lipsă de respect... faţă de tine, pur şi simplu, şi apoi, dacă ai vreun Dumnezeu, şi de ceilalţi।
În jurul lumii
