sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Românii au mai multe Românii Poetul Mircea Bârsilă m/a întrebat Cine a pus căcat pe clanţă

-cîteva generaţii de părinţi şi-au îndrumat copiii să urmeze licee sau facultăţi fără ca să fi avut în bagaj îndrumarea cuiva care să-l dirijeje pe copil exact acolo unde aptitudinile sale native i-ar fi dat şansa să devină într-adevăr mai tîrziu, aşa cum se spune, omul potrivit la locul potrivit.
-au fost şi sunt situaţii în care vecinul a lucrat într-o întreprindere mare la stat, poate într-o fabrică de maşini, poate în una de textile, poate într-o petrochimie etc. Vecinul nostru în locul căruia suntem oricare dintre români mai descurcăreţ fiind a început să îşi burdujească buzunarele cu piese , cu pelicule cu benzină, cu alcool, cu pînzeturi şi fel de fel de produse pe care le-a împrumutat definitiv fiecare unde a lucrat cumpărîndu-l mai întîi pe seful de grupă apoi pe paznic, dirijînd pe măsură ce se perfecţiona această afacere într-o etapă organizată. Niciodată dumneavostră vecinul vecinului care-şi ridica ditamai casa cu garaj în care să-şi parcheze maşini scumpe nu aţi avut curajul să anunţaţi imediat o autoritate.
-o altă Românie a românilor a fost şi încă este prietenia în momentul prezenţei acea bineţe falsă linguşelile şi pupatul , prefăcătoria, şi alte asemenea însuşiri tocmite în situaţii în care unul dintre noi avea neapărat nevoie de ceva imediat pe care îl observasem la celălalt
-de foarte curînd românii care au mai multe Românii oameni de litere fiind au împărţit cîteva premii Este o modă este un fel de nunta ca scriitorii din România sa migreze de la o revistă la alta , de la un festival la altul, de la un colocviu la altul procedînd la un schimb de amabilităţi si de pupat in cur cum prin alte părţi nu se poate închipui Conduc întotdeauna cei care se bucură pentru o vreme la cîrm O fereastră rămîne totuşi deschisă astfel ca pînă la urmă tragedia nu are loc Salvator
- o alta Românie a românilor este evaziunea fiscală cu care doarme la căpătîi de la cel care face gogoşi , negustorul de pe malul mării pînă în vîrful muntelui, omul d eafaceri care are pe numele lui, 20, 30 şi mai multe firme care se foloseşte de pîrghii fie relaţii, fie legi tocmai pentru ca impozitele să umble în pantaloni scurţi

Timişoara, 18 ianuarie, Restaurant Casa cu Flori, la prânz, niciun loc liber

Iaşi, 20 ianuarie 2012, restaurantul Oscar , ora 13 / localul are peste două sute de locuri la mese. Sunt toate ocupate

Bucureşti , 20 ianuarie, 2012, ora 12.30, Restaurantul >La Mama /aşteptăm 15 minute să ni se găsescă o masă

Carrefour, Bucureşti, 21 ianuarie 2012, ora 14.30> peste jumătate de ceas în căutarea unui loc de parcare

zilele trecute la Constanţa printre protestatari şi Radu Mazăre

fără comentarii

21 ianuarie 2012 dan diaconescu îl prezintă pe unul drept mare revoluţionar unul despre care spune ca a fost maltratat de jandarmi unul cu piciorul bandajat

Nu pică nimic din cer

La usr filiala piteşti magda grigore şi alţi doi scriitori au primit câte un premiu de 100 de lei fiecare, premiile anului

A vrut să refuze să dea banii înapoi

Nu s=a înţeles cu ceilalţi premianţi

Deci nu a fost înţelegere nici măcar între trei oameni

De luni de zile clanţa de la uşă e defectă Uşa nu se închide

Mă întreb cum de se poate ca unii să facă pentru ceilalţi ceva devreme ce nu sunt în stare să găsească o soluţie pentru o amărâtă de uşă

Adam Puslojic e trist fiindcă deşi a dăruit prin Mircea Bârsilă un grupaj de poeme pentru revista Argeş ...nu s=a găsit loc decât Normal 0 21 false false false MicrosoftInternetExplorer4

pentru o poezie

Nu pică nimic din cer

<!--[if gte mso 9]> Normal 0 14 false false false IT X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4

Poetul Mircea Bâesilă mă intreabă

Cine a pus căcat pe clanţă?l

Anul 2012 unul în care e posibil orice

Nu mai ai loc de dizidenţi

Toată lumea vrea libertate

Şi libertatea dă fiecăruia după ...muncă

Respectul nu este a­cela cînd tu, ca zia­rist l-ai lăudat neîncetat pe Con­stantin Nicolescu, şi, imediat cum ai primit un contract de pu­bli­ci­tate, îl pupi pe Mircea An­drei. Ci­ne trădează o dată o face şi a do­ua oară. Cine trădează astfel trădează omul, poporul.Nu e respect nici cînd te dai jos dintr-un merţan nou-nouţ, la 21 de ani, fără să ai un ser­vi­ciu, fără să ştii să faci ceva, dar, cu fularul pe ochi, mergi şi a­run­ci cu foc, cu piatră şi cuţit şi eşti prins cu droguri. Nu e respect să te dai viteaz, să crezi că poţi de­veni dizident azi, cu o sută de par­tide, cu voia deschisă de a striga orice şi ori­cînd, atîta vre­me cît ai la înde­mînă votul.

Nu cred că e respect să faci parte dintre mii de so­cietăţi comerciale şi să nu fii plă­tit niciodată împo­zite. Traian Bă­sescu poate că nu este un pre­şedinte bun şi iată au ieşit în stradă cîţiva oa­meni. Va fi pus în locul lui Crin An­tonescu. Vor ieşi poimîine în stradă să-l huiduie oamenii lui Băse. Poimîine va fi preşedinte Victor Ponta. Vor ieşi în stradă ceilalţi. Şi tot aşa. Nu e respect ca tu, om de televiziune, să spui că huliganii sînt puşi de preşe­dinte. Nu e respect nici să de­făimezi revoluţionarii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie a­lungate dintre ei potăile care au plătit pentru un titlu, precum şi cei care au vîndut. Nu cred că e respect nici acela în care tipa aia cu numărătoarea voturilor, Ro­ber­ta Anastase, a batjocorit. Nu, fraţilor, nu e respect ca, în plină de­mocraţie, să dai cu pumnul, cu piatra, cu minciuna. Ieri seară am fost la un supermarket. Unul cu un Logan parcase de-a curme­­zişul maşina, ocupînd două lo­curi. Asta e în mare parte Ro­mânia zilelor noastre. Cînd vom parca civilizat, cînd bătrînii nu vor mai fi şicanaţi, cînd fiecare dintre noi va merge la muncă, atunci cînd fiecare dintre noi ne vom plăti dările, cînd vom scrie la ziar şi vom spune la televizor exact ce se întîmplă şi nu vom mai manipula, abia atunci vom avea şi salarii, şi pensii, şi mai puţină ură în suflet. Mi-am per­mis să scriu aceste rînduri ca u­nul care în 1989 l-a adus în faţa Revoluţiei pe fostul şef al In­ternelor pe Argeş, ca unul care nu şi-a văzut familia 28 de zile şi atîtea altele. Mă şi umflă rîsul ca zilele trecute să fi mers unul la comisarul șef, Dan Nicolae (un profesionist desăvîrșit) , comandantul poliției Argeș şi să-l convingă să se predea. Azi, ca să devii disi­dent, nu ai nevoie decît de un singur lucru.

De lipsă de res­pect... faţă de tine, pur şi simplu, şi apoi, dacă ai vreun Dum­ne­zeu, şi de ceilalţi।

Normal 0 14 false false false IT X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4

Demonstanţii paşnici nu au avut curajul să aibă atitudine şi să-l imobilizeze pe golanul pe vandalul care arunca pietre care avea cuţit

Curajul

În jurul lumii

Scriam ieri cuiva de departe. Chestiuni de dragoste, lucru la care şi dumneavoastră vă pricepeţi, dar nu cred că mai aveţi aşa timp, poate nu vă mai arde, deşi... e cea mai gravă greşeală. Dragostea trebuie să fie înainte de orice. Mi-am închipuit ieri că iubirea este aşa ca o gutuie pe masa din sufrageria lumii noastre, una în jurul căreia, e vorba de gutuie, stăm cu toţii. Fiecare dintre noi muşcă flămînd din gutuia asta, aşa încît vedem cu ochii cum se cam ter­mină.

Treaba e că sînt din ce în ce mai mulţi flă­mînzi. În locul acestei gutui, care este dragostea, să spu­nem că este democraţia. Sîntem atît de flămînzi, încît la un moment dat, din de­păr­tări, părem o haită. Şi... nu sîntem noi uneori o haită? Plec din preajma acestui punct de vedere, fiindcă mă ia cu frig numai cînd mă gîndesc cît de frumos era în copilăria mea atunci cînd înfloreau zarzării. Ei înfloresc şi azi. Mai vînate sînt însă prunele, pentru că dau ţuica de mare calitate, pălinca pe care şi dumneavoastră o în­cercaţi poftei cu un pic de slană, o ceapă dată prin sarea cea mare şi gloduroasă. Eeee! Din ce în ce mai mulţi oameni trişti, din ce în ce mai puţini oameni bucuroşi şi, pe măsură ce înaintăm, pînă şi cei care sînt bucuroşi devin trişti, fiindcă ăştia trişti nu pot să fie şi ei bucuroşi. Ger afară cum în candela lumii. Să prindem curaj să devenim, să încercăm să devenim oameni fiecare cu fiecare. Ieri noapte am întîlnit o gaşcă de copilaşi cam pe la 15, 16 ani cu etnobotanice în nas. Sînt destule. Ni­meni nu le închide. Acum cîteva zile, am privit cum unii, clar de nu prea bună calitate, chiar dacă sărmani, erau cu micuţii la... revoluţie, ţînci de 7 ani, de 11 ani, unii care-şi băgau la greu şi scoteau sculişoarele lor micuţi în gura jandarmilor şi nu numai. Sînt de înţeles. Nu e vina lor, ci a celor mai mulţi care au un pic de înţe­lepciune. Cum e vina noastră că, atunci cînd protestăm, nu punem mîna pe derbedeul care sparge vitrina magazinului din care cîndva ne luam bomboane. Cine înţelege bine cine nu... nu e bine! miercuri, ziua în care Iisus a fost vîndut. joi. Cina cea de Taină. vineri, ziua în care a fost răstignit.