Despre respect
Respectul nu este acela cînd tu, ca ziarist l-ai lăudat neîncetat pe Constantin Nicolescu, şi, imediat cum ai primit un contract de publicitate, îl pupi pe Mircea Andrei. Cine trădează o dată o face şi a doua oară. Cine trădează astfel trădează omul, poporul.Nu e respect nici cînd te dai jos dintr-un merţan nou-nouţ, la 21 de ani, fără să ai un serviciu, fără să ştii să faci ceva, dar, cu fularul pe ochi, mergi şi arunci cu foc, cu piatră şi cuţit şi eşti prins cu droguri. Nu e respect să te dai viteaz, să crezi că poţi deveni dizident azi, cu o sută de partide, cu voia deschisă de a striga orice şi oricînd, atîta vreme cît ai la îndemînă votul.
Nu cred că e respect să faci parte dintre mii de societăţi comerciale şi să nu fii plătit niciodată împozite. Traian Băsescu poate că nu este un preşedinte bun şi iată au ieşit în stradă cîţiva oameni. Va fi pus în locul lui Crin Antonescu. Vor ieşi poimîine în stradă să-l huiduie oamenii lui Băse. Poimîine va fi preşedinte Victor Ponta. Vor ieşi în stradă ceilalţi. Şi tot aşa. Nu e respect ca tu, om de televiziune, să spui că huliganii sînt puşi de preşedinte. Nu e respect nici să defăimezi revoluţionarii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie alungate dintre ei potăile care au plătit pentru un titlu, precum şi cei care au vîndut. Nu cred că e respect nici acela în care tipa aia cu numărătoarea voturilor, Roberta Anastase, a batjocorit. Nu, fraţilor, nu e respect ca, în plină democraţie, să dai cu pumnul, cu piatra, cu minciuna. Ieri seară am fost la un supermarket. Unul cu un Logan parcase de-a curmezişul maşina, ocupînd două locuri. Asta e în mare parte România zilelor noastre. Cînd vom parca civilizat, cînd bătrînii nu vor mai fi şicanaţi, cînd fiecare dintre noi va merge la muncă, atunci cînd fiecare dintre noi ne vom plăti dările, cînd vom scrie la ziar şi vom spune la televizor exact ce se întîmplă şi nu vom mai manipula, abia atunci vom avea şi salarii, şi pensii, şi mai puţină ură în suflet. Mi-am permis să scriu aceste rînduri ca unul care în 1989 l-a adus în faţa Revoluţiei pe fostul şef al Internelor pe Argeş, ca unul care nu şi-a văzut familia 28 de zile şi atîtea altele. Mă şi umflă rîsul ca zilele trecute să fi mers unul la comisarul șef, Dan Nicolae (un profesionist desăvîrșit) , comandantul poliției Argeș şi să-l convingă să se predea. Azi, ca să devii disident, nu ai nevoie decît de un singur lucru.
De lipsă de respect... faţă de tine, pur şi simplu, şi apoi, dacă ai vreun Dumnezeu, şi de ceilalţi.
