Cu praştia-n vrãbii - de Silişteanu -(Știri pe scurt, de folos, viațã lungã şi PAMFLET ) De ziua ta, America, de ziua mea şi a ta, şi a dumneavoastră,O diplomă şi o floare în fereastră  E sfeclită treaba asta cu diplomele. Păi, în Piteşti, cam toţi cîrciumarii sînt doctoranzi. Cu unii am stat la masă. Cu alţii încă stau. Mulţi dintre ei habar n-au cît fac 7x1. Vă pregătesc, în cîteva zile, un documentar de-o să bîţîie oraşul. Azi e ziua unui popor care a dus omenirea spre progres, care a preluat de la Dumnezeu LIBERTATEA şi a pus-o în vitrina planetei.
O libertate pe care oamenii de pe la noi o înţeleg, uneori, tare greşit. God bless America! Am trăit de cîteva ori visul acesta, l-am trăit de-adevăratelea, aşa cum şi dumneavoastră, nu foarte mulţi, aţi avut bucuria de viaţă să vi se întîmple. America este un adevăr. Cine se întoarce de acolo şi spune că e nasol înseamnă că respectivul n-a avut puterea să se adapteze... normalităţii. Acolo nu merge cu vrăjeala, cînd te-a oprit poliţistul, nu merge cu şmecheria, cînd nu plăteşti impozitele sau cînd încerci să găseşti pîrghii să scapi, acolo nu merge cu vrăjeala să spui la televizor că trebuie desfiinţat DNA sau CNA, acolo e neînchipuit de linişte şi de frumos. Şi asta pentru că oamenii zîmbesc tot timpul, şi asta pentru că acolo oamenii muncesc ca să trăiască şi nu invers, adică trăiesc ca să muncească. Am scris, cu ceva vreme în urmă, că, dacă aduci în România un american şi îl uiţi pe aici un an sau doi, l-ai nenorocit. Dacă duci un rumân în State şi îl uiţi acolo un an sau doi - şi n-a intrat la zdup în primele cinci minute - înseamnă că ai salvat un român, că el se va adapta să nu mai mintă, să nu mai şmecherească etc. E valabil asta cu mulţi din multe popoare din Est. Mai puţin cu poporul sîrb. Urmăriţi toate televiziunile, de unde vreţi dumneavoastră. Să-mi spuneţi şi mie ţara şi locul în care o să vedeţi pe posturile repective ştiri de genul: un sîrb a furat, un sîrb a violat, un sîrb a ucis, un sîrb a lovit etc.! Altă treabă pentru praştia de azi: am cumpărat, ieri, doi peştani. Macrou. Am întors din drum, repejor. Din nou la Auchan. N-am făcut scandal, ci am spus politicos că sînt nemulţumit. Au venit oamenii, au cercetat, au verificat, şi-au cerut scuze şi gata. N-a fost un capăt de ţară. Am primit banii înapoi. Cel mai grozav, însă, am descoperit că omul de la standul de peşte, Mihai, mi-a fost coleg de şcoală. Am făcut schimb de numere de telefon. Uneori se întîmplă să greşim, dar şi mai nemaipomenit este cînd imediat încercăm să reparăm. |
