despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
marți, 22 noiembrie 2011
Tăieţei, reţetă de la faţa locului
Din peripeţiile drumului de întoarcere am cules şi ceva pentru doamnele de la oraş piteştence, pentru fetele de la ţară mai tinere, care poate că nu ştiu încă să facă... tăieţei. Popasul e făcut într-o mică localitate, la numai cîţiva kilometri de Arad. Acasă la bădia Adrian Măciucă, fost campion la judo şi demultişor plecat prin Americi, ca să vadă lumina din viaţă. Şi o vede! Dar să ne întoarcem la tanti Ileana, pe care o vedeţi în fotografie muncind tăieţeii. Reţeta este tare simplă, dar de nu pui în ea dragoste, pasiune şi bucurie, apăi tăieţeii ăştia nu se arată cum trebuie. Treaba stă să ai în casă făină din cea mai bună calitate, tanti Ileana propunînd argeşencelor noastre o făină ungurească, iar de nu se poate de la unguri, una de-a noastră, de Băneasa. Apoi, mai e necesar ca absolut nici măcar un strop de apă să nu pice, nici din cer, nici din căni, nici din alte surse, peste făina bucuros aruncată ori în copaia de lemn, ori în ligheanul de plastic, ori de fier, dar cel mai bine în aia de lemn. Făina stă arătoasă, iar peste dînsa se aruncă 10 ouă proaspete de găină, aceste ouă fiind încetişor întîi bătute în castron de pămînt, iar apoi cu mîini curate, adică amestecate cu făina, altfel spus frămîntate, oameni buni. Frămîntatul ăsta necesită răbdare şi nu aşa grabă ca fata mare la măritat, de aceea, cînd prindeţi a face tăieţei, lăsaţi toate treburile deoparte şi nu vă ocupaţi şi nici nu vă gîndiţi la altceva. Cam juma’ de ceas e nevoie de frămîntat, ba nici atît, doar că după frămîntat toată coca asta trebuie musai să-şi tragă sufletul cam o oră pe muchie şi musai în loc cald, fiindcă imediat ne apucăm să întindem aluatul ori, de nu a fi călduţ, nu vor ieşi fîşiile subţiri, ci se vor rupe degrabă. Gata şi această operaţiune fiind, nu ne mai rămîne decît să întindem cu maşina în strat subţirel toată coca, după care facem cum se spune gogoloaşe, care şi ele la rîndul lor vor fi luate şi întinse din nou. Abia după aceea se pune de opt ori în maşina de tăieţei, şi asta fiindcă fîşiile nu se fac din prima, aşa cum le vedem noi în pungă, pe la market, ci numai după cele opt etape de tras prin maşină, deoarece doar aşa vor fi subţiri şi mătăsoase cum sînt fecioarele. Cam asta cu tăieţeii!