dumneavoastră de cântaţi doar distanţa aruncaţi
în pântec de nucă nouă
în crăpatul zilei toată dumicatul către roată
ia-l şi fugi lasă din om măcar somnul să îl dorm
învârtind secundelor doar din vremea umbrelor
ioan de la bragadiru a plecat
l-a chemat cântărilor maica depărtărilor
a tăcut la drumul mare au trecut printre fecioare sfinţii cu cămăşile udate mirosind a dus a spate a miros din tei de tei dincolo de lanul tot floarea dusă ori întoarsă colindând absenţelor fuga depărtărilor
Prima casă
Iarna asta care vine alt colind nu s-a cântat altceva din dumneata a cosit iară altul a murit şi nime nu a cinstit dusul până dincolo de plânsul nene ioan din bragadiru surd colind e cimitiru
O alee nişte trandafiri pe margini ochii drumului pierzând frunza strânsă şi uscată dinspre noi întunecată
Lumea roată
Dumneavoastră de cântaţi din distanţă să nu luaţi
Numai pântecul din nucă să' l crăpaţi să nu se ducă dumicatul către roată clopotul ştirb să nu bată
somn din lacrimă să iasă
Mortea e ca o mireasă
