E destul de dificil să scrii la comandă mai cu seamă atunci când şeful ar vrea şi nu prea să se implice în treaba asta fie măcar şi la modul simbolic.
Femeia! Ce este femeia?! Istoria literară o consemnează în capitole de viaţă exemplare: de la cea care se sacrifică pentru libertate până la cea care scormoneşte în măruntaiele pamântului după noi minerale demne să înlocuiască sursa de energie auto, dacă e să vorbim de cercetător şi pănă la femeia care rămasă singură în trib caută să înfigă suliţa în grumazul unui leu înfometat. Femeia este desigur cea mai complexă maşinărie pe care Domnul a lăsat să o înţelegem, să o cunoaştem, să o iubim, să o exploatăm, să o mângâiem, să o punem pe prima pagină a ziarelor, fie dezbrăcată- prilej de mers cât mai des la toaletă, pentru unii, fie îndurerată fiindcă pruncul ei bolnăvior nu mai are scăpare şi mama caută disperată o soluţie. De fapt femeia este cheia cu care Dumnezeu închide şi deschide uşile omenirii. În istorie vedem femeia ca motiv de ceartă, de război, sau de partea cealaltă ca mijloc de împăcare, aducător de pace, de prosperitate. Fără femeie am fi nişte frecangii, nişte neica nimeni pe care soarta i-ar pune la săpat gropi pentru a ascunde rahatul cu care ne dăm mari fără însă un succes asigurat. Sau ca să fiu şi mai explicit fără femeie suntem ca virgula între două războaie. Despre acest subiect se poate vorbi la nesfârşit dar şi aici adăugăm nesfârşitul tot femeilor pentru că nu vă supăraţi, cine turuie mai tare şi mai afurisit şi strigător decât...femeia!
Azi de 1 martie, conform unei tradiţii despre care nu am habar de unde vine, bărbaţii vor să pară nişte domni. Sunt nişte barbari bărbaţii şi asta pentru că tot ce fac e din interes, ştiu ei foarte bine că dacă azi sunt mârlani mâncărica de mâine va fi rece şi la păsărică obloanele trase! Eeeee, nu râdeţi că aşa este. Să le mulţumim că există, să le cerem iertare, să le iubim. Din păcate pentru ele, 1 şi 8 martie sunt doar o dată pe an!