L-am invitat la masă pe fratele Aurel Sibiceanu. Am ospețit azi 6 martie umblând la vinuri vechi pentru a potrivi unor distanțe. Am bucurat timpului, am pus la cale, am rostit și trăit despre curețenie sufletească am înălțat.
Manifestul Român a fost pus la drum în anul 2005. Cu sacrificii, cu emoții, cu truda mea și a altor oameni,, cu lacrimi,cu ajutor, cu ceartă, cu miracol, cu absolută și verticală dorință și rânduire. Manifestul Roman revine! Curând!
Piteștiul ieri 5 martie 2011. Un oraș scufundat într-o românie în derivă. Un oraș cu foarte mulți oameni cumsecade, sinceri, curați,profesioniști, dar și cu o și mai mare parte de oameni abili în desfășurarea evaziunii fiscale, absolut mincinoși, lași, (tocmai s/a mai consumat o etapă a unui târg de consum tradițional - cârnați, șuncă, și alte produse absolut identice cu cele din supermarcheturi și la gust și la înfățișare fără eticheta de rigoare aferentă distribuitorilor, fabricanților etc, dar vândute ca produse făcute chipurile de casă, produse pentru care nimeni nu a primit nici/o chitanță fiscală. Pitești, un oraș rămas în istorie pentru cruzimea torționarilor, un oraș în care indivizi încă nesancționați denigrează și fac legea / cred ei! fie în pagini virtuale sau tipărite, profitând firește de complicitatea a zeci și sute de indivizi implicați în fenomenul de evaziune fiscală, implicați în fel și fel de mecanisme aparent democratice, un oraș în care bârfa are cotă de piață ridicată,un oraș în care aproapele tău se vinde pe nimic după care întoarce repede capul să vadă dacă nu cumva ai înțeles că te vinde chiar pe tine, că de fapt îți vrea binele, oraș în care șmecheri de toate felurile învârt interese care mai de care, un oraș împărțit în găști literare, gașcă din care dacă nu faci parte nu te poți bucura de valoare, un oraș în care doar câțiva polițiști și oameni ai legii au curajul să/și facă datoria,oraș în care dacă ai curajul să spui cum stau lucrurile imediat ești încolțit, orașul acesta Pitești cu mulți oameni respectabili așteptând din păcate, încă în conul de umbră aerul schimbării. Punct! O românie aproape pierdută, o țară în care pe toate posturile media tronează Iri și Moni Columbeanu, chiloții lui Bote și câinele unei dizioze- iată cum de aici putem înțelege la ce nivel spiritual și profesional au avut ca ascensiune ziariștii, formatori de opinie fără minima calitate a unui act educațional, o țară în care se pare că răsare în sfârșit...soarele! Asta depinde de atitudinea fiecăruia dintre noi, în cea mai mare parte fiind absentă...pe veci! Cred că Președintele României, domnul Traian Băsescu,nu va abandona acțiunea pentru a contura o nouă Românie, o țară în care NORMALITATEA să devină ...obișnuință, cred că până la urmă copiii copiilor noștri vor dobândi spiritul celui mai de preț mecanism: ATITUDINE! Bunădimineața România!
