veşti rele
S-a stins din viaţă marele poet Adrian Păunescu . A fost nunumai un formator de opinie, ci şi un om politic de mare calibru unul dintre foarte puţinii români care au crezut de la început şi până la sfîrşit în aceleaşi lucruri. Mulţi nemernici unii dintre ei cunoscuţi se vor bucura poate până şi de această despărţire sunt cei care nu au reuşit nimic nici pe plan literar nici în planul politic cei care nu au fost victorioşi pe nici-un tărâm. Se vor scrie pagini multe iar la televizor vor vorbi mulţi. Vor apărea din senin oameni care vor spune că l-au iubit pe Adrian Păunescu dar care au uitat să-i arăte aceasta în timpul vieţii. Am citit din întâmplare cum unul/nu-i dau numele- un pisoi fără absolut nici-o importanţă , un beţiv şi atât, scria despre Adrian Păunescu...a murit un om simplu! Dacă am fi fost azi atât de simpli tot azi aici în Milano în Italia numai pe traseul autobuzului 92 nu aş fi întîlnit atâtea scursuri umane, români cu vârste diferite, marea majoritate între 16 si 25 de ani, puşi doar pe furat, violenţi, cu tupeu absolut ordinar, căutând sub orice formă răsucirea unui cuţit fie el sub forma furtului din magazine, fie cel al racolării şi altele. Nici nu mai contează dacă găştile literare din România se vor pune pe muncă serioasă în lupta cu sinele nici nu mai contează dacă unii vor da nume străzilor ori dacă în manualele şcolare vor lăsa copiilor măcar o parte din frumoasa moştenire literară cu semnătura lui Adrian Păunescu. Nu ştiu de ce simt că Adrian Păunescu ar fi putut să mai trăiască mult şi bine. Dumnezeu ştie asta sigur. L-am cunoscut pe Adrian Păunescu şi m-am bucurat de simpatia lui, de zâmbetul său cald de încurajările lui. Fie-i ţărâna uşoară!
Milano, Italia, cinci noiembrie 2010
Din punct de vedere al (i)moralitatii aduci tare mult cu A.P.
RăspundețiȘtergereÎn 5 noiembrie 2010 s-a încheiat cu adevărat epoca ceauşistă. Dumnezeu să-l ierte, că are - slavă Domnului - pentru ce!
RăspundețiȘtergerehttps://www.blogger.com/comment.g?blogID=312487754584392898&postID=4324124746388758211
Tatăl meu s-a dus la Păunescu în 1984, cu o plângere. Avea nume de om care face dreptate. Şi a făcut, l-a dat pe tata pe mâna securităţii. Şi tata a fost băgat în puşcărie 3 ani,la etatea de 67 de ani, pentru că şi-a cerut un drept pe care instanţa refuza să i-l dea. La rândul meu am fost retrogradat din post şi mutat cu serviciu în Suceava. Din inginer am fost făcut magaziner. Despre un caz similar a scris şi dl. Doman, acum mai bine de 10-15 ani. L-am iertat pe Păunescu cu toate că nu a vrut să recunoască acum un an, deşi i-am pus în faţă probele. Ce se va alege de opera lui nu mă interesează, un om fără caracter este zero pentru mine, oricâte capodopere ar scrie. Dumneavoastră tinerii nu ştiţi multe şi nici nu vreţi să ştiţi dacă nu admiteţi nici măcar şi părerile altora.
alexandru.miron@yahoo.com
daca ati avea si cateva dovezi domnu miron ar fi minunat.Din pacate ati venit tarziu cu cererea.Ca la o mosie in care defunctul a lasat o bucata de teren. Era pe numele lui. Dupa ce saracu om a murit au venit neamurile sa le spuna urmasilor ca si ei au avut pamant.niciunul nu a venit cat a trait ci numai dupa>
RăspundețiȘtergere