Cearta cu umbra

…hai să ne cărăm de aici, hai dracului să plecăm!
-Nu pot, nu pot şi nu mai vreau.
Pe unde-am fost n-am fost şi pe unde vrei să mă duci nu mai este, mai bine rămân în pomul ăsta. Bate-mi primul cui, m-am săturat, m-am scârbit de tine stăpâne!
-Hai umbră, trage-ţi pielea pe tine şi hai, în curând se face de înstelare…
-Te-ai îmbătat rău aseară, stăpâne, iar te-ai pierdut în ierbar, ai uitat că eşti martorul mincinos al propriei tale vieţi, vine vremea partajului, nu plec cu tine, îţi spun stăpâne, de-acum toate drumurile vor fi prăfuite de cântatul cocoşilor, du-te singur.
-Ce-ţi pasă ţie jivină de pierderea mea? Dintr-un fulger măcinând nouă aripi cad zburând. Hai mai bine la fierar, hai umbră să-ţi fac potcoavă, hai mai bine să-ţi fac poză şi dacă ne-o mai rămâne vreme, hai să ne ruşinăm şi să ne închinăm râului fără pietre.
-Stăpâne, tu vrei să muţi poemul în casă nouă, dar am uitat să-ţi spun că ieri a sunat cineva. Am deschis ieri şi am poftit musafirul, am spart ceapa în paişpe, i-am dat o sută de lei cu împrumut, am făcut… am făcut cunoştinţă, ieri… pe la prânz. Aseară am cumpărat o litră de vin, tutun şi o nouă cămaşă. Să pornesc, mi-am zis, dar unde? Pe unde mi-ai fost ieri pe la prânz, pe unde, stăpâne?
-Taci umbră! Iarba nu ştie nimc despre zei, cerbul rănit să se vândă şi nimc de vândut să rămână… pentru vorba de ieri să se vândă.
-Mai bate-mi un cui stăpâne! Viile, fericite picura-vor cu sânge, picătura de sânge rămasă de ieri, hrănind picătura de drum… cu ţărână. Stăpâne! Un şanţ tras pe roată stă gata să moară.
-Hai să plecăm odată de aici, se deschide ochiul din noi, ochiul acela tocmit într-o ţintă de joi… femeile şi-au pus veşmânt de nuntă- ce bătucit e drumul de opinci- un plug şi-o coasă se hodinesc pe deal şi-n ţinţirim mormintele se dănţuiesc. O fi având şi crucea nunta ei- nu plec, stăpâne, eu mă dau prins, a mai rămas vreun cui?
-Zidul de şoapte pe care am fost ţintuit începe să urle, năduşeşte zidul, năduşeşte zidul, vrăjitoarele sângelui meu leacuri noi pregătesc. Paşii nevăzuţi mă apasă pe tâmplă şi mama nu mai ştie nimic despre mine.
-Hei, umbră, pe unde eşti?
-Aici fiule, aici…