despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
marți, 30 noiembrie 2010
joi, 25 noiembrie 2010
Bijuteria Teilor deschisa ieri...cateva fotografii . Urmeaza altele
perle și diamante
o fotografie pentru Sorin Ovidiu Bălan care de câteva zile acuză fără să poată proba . În ceea ce mă privește am refuzat să folosesc blogul pentru a mă folosi în vreun fel de apărare.Ieri seară după intervenția pe OTV în care am încercat să fac apel la rațiune în sensul de a nu pune etichete cuiva fără să putem proba am primit cîteva mesaje. Aveam să înțelegem ce a vrut Sorin Ovidiu Bălan cînd ne/a transmis că ne va arde. Aflăm dintr un mesaj care apare sub poemul Noaptea Iepurelui că fiul lui Sori Ovidiu Bălan ar avea o firmă de pază și că Sorin s/ar folosi de aceasta pentru obținerea unor avantaje. Am sunat la OTV din nou doar că de această dată Dan Diaconescu nu mi a mai permis să intru în contact pentru a pune cîteva întrebări tocmai pentru a demonstra că e cel mai potrivit lucru să te poți apăra în același timp în care ți se aduc acuzații. Din nefericire cel puțin deocamdată Dan Diaconescu nu mi a mai permis să pun aceste întrebări dar sper să avem ocazia foarte curînd asta cu speranța că Sorin Ovidiu Bălan ori fiul său nu vor recurge la amenințări și violență tocmai pentrucă are în spate o firmă de pază. Iată cît de ușor este să scrii despre cineva lucruri pe care nu le poți demonstra. Gestul meu de a apăra poziția lui Dan Fătuloiu s/ar fi repetat și se va repeta indiferent de cum se numește persoana. Mafia din poliție, încrengăturile , clanurile trebuie să dispară. Ele exista.Dar totul să se facă prin atitudine și printr o informare coretă.
miercuri, 24 noiembrie 2010
Cearta cu umbra
…hai să ne cărăm de aici, hai dracului să plecăm!
-Nu pot, nu pot şi nu mai vreau.
Pe unde-am fost n-am fost şi pe unde vrei să mă duci nu mai este, mai bine rămân în pomul ăsta. Bate-mi primul cui, m-am săturat, m-am scârbit de tine stăpâne!
-Hai umbră, trage-ţi pielea pe tine şi hai, în curând se face de înstelare…
-Te-ai îmbătat rău aseară, stăpâne, iar te-ai pierdut în ierbar, ai uitat că eşti martorul mincinos al propriei tale vieţi, vine vremea partajului, nu plec cu tine, îţi spun stăpâne, de-acum toate drumurile vor fi prăfuite de cântatul cocoşilor, du-te singur.
-Ce-ţi pasă ţie jivină de pierderea mea? Dintr-un fulger măcinând nouă aripi cad zburând. Hai mai bine la fierar, hai umbră să-ţi fac potcoavă, hai mai bine să-ţi fac poză şi dacă ne-o mai rămâne vreme, hai să ne ruşinăm şi să ne închinăm râului fără pietre.
-Stăpâne, tu vrei să muţi poemul în casă nouă, dar am uitat să-ţi spun că ieri a sunat cineva. Am deschis ieri şi am poftit musafirul, am spart ceapa în paişpe, i-am dat o sută de lei cu împrumut, am făcut… am făcut cunoştinţă, ieri… pe la prânz. Aseară am cumpărat o litră de vin, tutun şi o nouă cămaşă. Să pornesc, mi-am zis, dar unde? Pe unde mi-ai fost ieri pe la prânz, pe unde, stăpâne?
-Taci umbră! Iarba nu ştie nimc despre zei, cerbul rănit să se vândă şi nimc de vândut să rămână… pentru vorba de ieri să se vândă.
-Mai bate-mi un cui stăpâne! Viile, fericite picura-vor cu sânge, picătura de sânge rămasă de ieri, hrănind picătura de drum… cu ţărână. Stăpâne! Un şanţ tras pe roată stă gata să moară.
-Hai să plecăm odată de aici, se deschide ochiul din noi, ochiul acela tocmit într-o ţintă de joi… femeile şi-au pus veşmânt de nuntă- ce bătucit e drumul de opinci- un plug şi-o coasă se hodinesc pe deal şi-n ţinţirim mormintele se dănţuiesc. O fi având şi crucea nunta ei- nu plec, stăpâne, eu mă dau prins, a mai rămas vreun cui?
-Zidul de şoapte pe care am fost ţintuit începe să urle, năduşeşte zidul, năduşeşte zidul, vrăjitoarele sângelui meu leacuri noi pregătesc. Paşii nevăzuţi mă apasă pe tâmplă şi mama nu mai ştie nimic despre mine.
-Hei, umbră, pe unde eşti?
-Aici fiule, aici…
-Nu pot, nu pot şi nu mai vreau.
Pe unde-am fost n-am fost şi pe unde vrei să mă duci nu mai este, mai bine rămân în pomul ăsta. Bate-mi primul cui, m-am săturat, m-am scârbit de tine stăpâne!
-Hai umbră, trage-ţi pielea pe tine şi hai, în curând se face de înstelare…
-Te-ai îmbătat rău aseară, stăpâne, iar te-ai pierdut în ierbar, ai uitat că eşti martorul mincinos al propriei tale vieţi, vine vremea partajului, nu plec cu tine, îţi spun stăpâne, de-acum toate drumurile vor fi prăfuite de cântatul cocoşilor, du-te singur.
-Ce-ţi pasă ţie jivină de pierderea mea? Dintr-un fulger măcinând nouă aripi cad zburând. Hai mai bine la fierar, hai umbră să-ţi fac potcoavă, hai mai bine să-ţi fac poză şi dacă ne-o mai rămâne vreme, hai să ne ruşinăm şi să ne închinăm râului fără pietre.
-Stăpâne, tu vrei să muţi poemul în casă nouă, dar am uitat să-ţi spun că ieri a sunat cineva. Am deschis ieri şi am poftit musafirul, am spart ceapa în paişpe, i-am dat o sută de lei cu împrumut, am făcut… am făcut cunoştinţă, ieri… pe la prânz. Aseară am cumpărat o litră de vin, tutun şi o nouă cămaşă. Să pornesc, mi-am zis, dar unde? Pe unde mi-ai fost ieri pe la prânz, pe unde, stăpâne?
-Taci umbră! Iarba nu ştie nimc despre zei, cerbul rănit să se vândă şi nimc de vândut să rămână… pentru vorba de ieri să se vândă.
-Mai bate-mi un cui stăpâne! Viile, fericite picura-vor cu sânge, picătura de sânge rămasă de ieri, hrănind picătura de drum… cu ţărână. Stăpâne! Un şanţ tras pe roată stă gata să moară.
-Hai să plecăm odată de aici, se deschide ochiul din noi, ochiul acela tocmit într-o ţintă de joi… femeile şi-au pus veşmânt de nuntă- ce bătucit e drumul de opinci- un plug şi-o coasă se hodinesc pe deal şi-n ţinţirim mormintele se dănţuiesc. O fi având şi crucea nunta ei- nu plec, stăpâne, eu mă dau prins, a mai rămas vreun cui?
-Zidul de şoapte pe care am fost ţintuit începe să urle, năduşeşte zidul, năduşeşte zidul, vrăjitoarele sângelui meu leacuri noi pregătesc. Paşii nevăzuţi mă apasă pe tâmplă şi mama nu mai ştie nimic despre mine.
-Hei, umbră, pe unde eşti?
-Aici fiule, aici…
marți, 23 noiembrie 2010
Oase mergând
Aş fi vrut să devin ucenicul Lui dar au venit apele mari mama m-a născut la şapte luni apoi am început să caut lumina
Vă spun fraţilor cu mâna pe inimă aş fi vrut să fiu ucenicul Domnului Nu sunt în stare de nimic mai bine la birt aş pleca nesătul de viaţa aceasta în care îmi fac loc dând din coate viaţa în care peste tot doar aer
pământ nicăieri
Fraţi şi surori aş fuma o ţigară Mi-aş trage o palmă m-aş împuşca în tâmple cu un pistol de calibru mic unul de damă a dracului frica asta de oase mergând
Doamne salvează-mă!
Unde sunt păsările mele Doamne? Unde le tot trimiţi cu penele lor ude ciopârţite în ce sat le ascunzi ce pregăteşti pentru mâine?
Am obosit! Iată nevăstuica flămândă iată ierburile ca şerpii şi cerbul luând în coarne cerbii cei mici prăsila iată Doamne furnica pe pom scormonind grăuntele vieţii
Offffffffffff mamă ce hoit ai mai nuntit în ziua de nouă!
Vă spun fraţilor cu mâna pe inimă aş fi vrut să fiu ucenicul Domnului Nu sunt în stare de nimic mai bine la birt aş pleca nesătul de viaţa aceasta în care îmi fac loc dând din coate viaţa în care peste tot doar aer
pământ nicăieri
Fraţi şi surori aş fuma o ţigară Mi-aş trage o palmă m-aş împuşca în tâmple cu un pistol de calibru mic unul de damă a dracului frica asta de oase mergând
Doamne salvează-mă!
Unde sunt păsările mele Doamne? Unde le tot trimiţi cu penele lor ude ciopârţite în ce sat le ascunzi ce pregăteşti pentru mâine?
Am obosit! Iată nevăstuica flămândă iată ierburile ca şerpii şi cerbul luând în coarne cerbii cei mici prăsila iată Doamne furnica pe pom scormonind grăuntele vieţii
Offffffffffff mamă ce hoit ai mai nuntit în ziua de nouă!
duminică, 21 noiembrie 2010
ruga din toiul frigului
se vor rupe până mâine spice toate la un loc să cuprindă pâinea crucii până dincolo de foc se vor curăța de zăpada tălpilor toată prinsă urma asta plânsă nunta mâinilor
vor lătra ca niște câini soarelui din lanț să rupă vor mușca din șanțul vorbei din rugina de cuvânt vor muri ca niște vii toamna verii pe pământ
iar din spicul lumii mute ce a creștina vederea numai turma din pădurea a tăia din crengi securea ori că poate-a-ngropa numele din dumneata ori din poarta veche ori din cheia stând de veghe
Ți-o veni Domnul la poartă alta dincolo de soartă ți-o fi lacrima cândva dincolo de dumneata ori veninul slugilor săturând dând de pomană la hotarul cucilor
Să aștepți în tinda stelei ce mai luminează drumul ori să taci pe dinafară când înalță ceara fumul unei lumânări poate singura rămasă ca un semn pus între mine și păcatul rupt din ieri
vor lătra ca niște câini soarelui din lanț să rupă vor mușca din șanțul vorbei din rugina de cuvânt vor muri ca niște vii toamna verii pe pământ
iar din spicul lumii mute ce a creștina vederea numai turma din pădurea a tăia din crengi securea ori că poate-a-ngropa numele din dumneata ori din poarta veche ori din cheia stând de veghe
Ți-o veni Domnul la poartă alta dincolo de soartă ți-o fi lacrima cândva dincolo de dumneata ori veninul slugilor săturând dând de pomană la hotarul cucilor
Să aștepți în tinda stelei ce mai luminează drumul ori să taci pe dinafară când înalță ceara fumul unei lumânări poate singura rămasă ca un semn pus între mine și păcatul rupt din ieri
vineri, 19 noiembrie 2010
Vineri 19 noiembrie zi de întâlnit zi cu musafiri de la Timișoara zi în care e bine să nu mai auzi de interlopi și polițiști corupți
Piața Vasile Milea în urmă cu două zile
Piața Vasile Milea azi
azi cu boierii Giulio Armanaschi și John Branescu
Zavaidoc în plină desfășurare.Iată invitații:
ieri în București la Casa Presei Libere l-am întâlnit pe unul dintre nepoții lui Marin Sorescu e vorba de scriitorul Radu Sorescu printre altele boier la SZR
azi l-am primit în ospeție pe Alexandru Stoicovici. El este poet și este fiul amicului Pera de Moldova Nouă. Ăsta mic a venit spre Liviu Rebreanu tocmai din Timișoara. Domnul Liviu Rebreanu nu era acasă așa că a fost musafirul meu drag. Alexandru a fost însoțit de Marius tot din Timișoara și el...și noi!!!!
joi, 18 noiembrie 2010
Câștigători la loto de ieri de alăltăieri și ieri spre Casa Presei Libere spre Casa Scanteii ieri pe drum
Abonați-vă la:
Postări (Atom)