sunt avocatul cucului priviți și dumneavoastră printre ierburi câte distanțe se ascund de parcă clopotul acesta iar bate un alt târziu dinspre pământ de parcă mama mea când nu era din calendar lipsea mereu duminica
mereu târziu mereu grăbit sunt condamnatul unui vis în care am murit în care gândul evada de dor de tine și de dumneata un fel de înger fără avocat un fel de cântec necântat un fel de măr dar nemâncat offf Doamne un fel de altfel în om neîntâmplat
acum e liniște în tribunal se spală doar podeaua pe care stau judecătorii
nimic nu se mai poate face sunt sclavul care locuiește - ntr-o absență
cândva am fost soldat... cândva un orb din care a plecat
să vadă marea... celălalt
florian silișteanu
scris în cluj
, 2 septembrie 2013,
publicat mai întâi în revista argeș, septembrie 2013, rubrica numită...din cana cu păsări
publicat mai întâi în revista argeș, septembrie 2013, rubrica numită...din cana cu păsări