Succes Gabriel!
Iată că se poate: În urma apelului nostru, Ducele de Albota a demonstrat încă o dată că nu s-a schimbat, că a rămas acelaşi om de mare bun-simţ, şi iată, a fost primul care a sărit în ajutorul micuţului Gabriel, pe care noi l-am descoperit şi pe care, mai apoi, PROTV l-a făcut vedetă la Românii au talent
De la stînga la dreapta: domnul Ştefănescu, tatăl lui Gabriel, care mai are încă opt fraţi, Florian Silişteanu, iniţiatorul acestui gest de a ajuta, Ion Dumitru - Ducele de Albota, primarul comunei cu acelaşi nume, cel care, după ce l-am sunat la prima oră a dimineţii, povestindu-i despre subiectul nostru, a reacţionat imediat, spunîndu-ne să venim urgent la primarie pentru că el, Ion Dumitru, este onorat să dea o mînă de ajutor acestui copil care a emoţionat o Românie, uneori întreagă. Iar, în mijloc, în tricou galben este Gabriel personajul nostru, care a primit cei 360 de lei de la primarul de Albota, bani pe care imediat i-a dus la Şcoala Populară de Arte condusă de doamna Gabriela Pendiuc, bani care îi dau posibilitatea lui Gabriel să urmeze primul an al acestei şcoli, la secţiunea nai.
5 mai, ora 13.20 minute, Şcoala Populară de Artă, momentul în care domnul Ştefănescu plăteşte taxa pe un an de zile |
Proze scurte de sezon
Cred că atunci cînd eram mic, îmi doream să devin cireş. Şi azi, simt cum, printre ramurile încărcate ale literaturii contemporane, adie închipuirea mea de a deveni. Dar stau cuminte la rînd, alţii sunt în măsură.
Ca şi posesorul acestui cufăr uriaş ţintuit cu alamă şi borangicul fierului, găsit de unezi pe uliţa mare a acestui destin de patrie. Sînt curios ce ascunde! Aud tropot de cai, aud clinchetul paharelor de epocă din care sorb rînd pe rînd politicienii. Ce otravă de viaţă, ce măslin altoit să mai fie şi asta. Aplec în stînga şi în dreapta acestui cufăr bine încuiat pe ale cărui muchii scrie urgent şi fulgerător numele lui George Rizescu. Ei, aş, Salvache şi toate neamurile lui, pe unde-mi sînteţi? Proze scurte de sezon editate de Paralela 45 în colecţia Conexiuni, iată ce ascunde acest cufăr: o carte frumoasă şi lin curgătoare, citind de parcă pe Streaşina Domnului se întîmplă în sfîrşit cineva. Aşa deschizînd un pic dinspre acest cufăr, am lăsat în oglinda pe care îl vedem uneori pe Domnul am lăsat să devină slobod... Gică. Singurul armăsar pursînge din sărăcia acestui neam, pe care George Rizescu l-a prăsit întru demnitate. Gică are stăpîn, iar acesta la rîndu-i, are familie are, adică, ţară şi inimă. Cînd era să se lase amurgul prin gaura cheilor acestor minuni, numai ce apare la poartă perceptorul primarul din timpanul căruia răsună şi acum neputinţa. Breee ce daimon şi această închipuire de om! Şi ăla, primarul, îl vrea pe Gică un fel de cal la trăsură, cum şi pe noi unii, un fel de a striga. Citiţi cartea Proze scurte de sezon scrisă de George Rizescu. Ştiţi... omul ăsta are înălţimea poporului chinez, adică e liber de cratimă şi iubitor de libertate. Iată am nechezat o cronică de carte, fiindcă în cufărul literaturii române şi-a mai găsit loc opera unui scriitor de excepţie!
