După ce a întunecat şarpelui Serafim a hotărât să pitească în lume După nori căuta mamă frigului iară după tunet soră timpului ca şi când arătările toate ar fi vrut nu să afle ci degrabă să stoarcă din puterea zilei un capăt
Îi creşteau unghii lui Serafim şi cu cât deveneau mai lungi cu atât pământul se depărta cu fiinţele toate un pic mai încolo
Lupi bătrâni pădure uscată undeva în desiş se aude cum plânge distanţa Crini imperiali mărăcinele gata
Nu înţelegea Serafim cuvântul doar plângea sinelui Cum în Babilon locurile erau ocupate Serafim hotărî să potrivească grai nou şi astfel bătu clopotul
Legă Serafim stele cu aţă aprinse gutuilor alt luceafăr sugrumând limba popoarelor dar degeaba
Ploua mărunt...Serafim şoptea în limba unui cireş Desculţă iarba timpanului creştea ca volbura din soarta unei comete
Zzzbbbbrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu