florian silișteanu - 6 ianuarie 2015 -
anunț cu drag, cu stare cu mere și cu stea cu destin de dumneata :
www.radioteiubesc.com se mută în casă 9 ( peste 150 de cutii și saci cu aparatură cu bulendre :)) cu diode cu răsfăț, cu cheltuială și apăsare de inimă, cu de toate la drum nou! mi-a trecut prin minte că e posibil ca sub formă de voluntariat cineva de prin zona sacramento să-mi dea o mână de ajutor:) am eu niște prieteni moldavi și câțiva prieteni din comunitatea românească și știu că vor da o mână de ajutor cawww.radioteiubesc.com , (primul post de radio online în limba română din statul california) să ajungă în scurt timp unul dintre cele mai bune posturi de radio în limba română de pe teritoriul americii. deocamdată mulțumesc daniela morgenstern!
de bucurie punem un poem care să se potrivească la cheie cu această fotografie
Lătra spre stele un ultim dumicat de pâine
poezie [ ]
se închină din dragoste poeţilor ce au strecurat miraculos cisnădioara printre munţi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2009-06-23 | |
Când l-am visat pe Dumnezeu dormeam de unul singur printre spice striga din mări un peşte dând din bice peste solzi
durea spinarea din icoană se ascundea murirea pe sub fuste doamnă
şi cred că l-am visat pe Dumnezeu repet mereu şi mă prefac ba în paltonul lui ba în căsuţa unui câine lătra spre stele un ultim dumicat de pâine
fusesem surd alunecam prntre urechile de frig pe drum trecea mireasa unei pietre în cer se pregătea de nuntă o ultimă necunoscută umbră mută
aveam ceva salam îmi cumpărasem straiţă creştea din ea un strugure se înteţea puterea focului curgea peste distanţe viaţa cusută strâmt cu aţe apoi am scos pe masă vinul bun
sorbea din el un greiere venise din lumea lui scăpat văzusem pentru prima dată greierele beat
mi-au desenat pe un perete peştele
se pregătea de scos din zid poeme cleştele
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
marți, 6 ianuarie 2015
florian silișteanu - 6 ianuarie 2015 - anunț cu drag, cu stare cu mere și cu stea cu destin de dumneata : www.radioteiubesc.com se mută în casă 9 ( peste 150 de cutii și saci cu aparatură cu bulendre :)) cu diode cu răsfăț, cu cheltuială și apăsare de inimă, cu de toate la drum nou! mi-a trecut prin minte că e posibil ca sub formă de voluntariat cineva de prin zona sacramento să-mi dea o mână de ajutor:) am eu niște prieteni moldavi și câțiva prieteni din comunitatea românească și știu că vor da o mână de ajutor ca www.radioteiubesc.com , (primul post de radio online în limba română din statul california) să ajungă în scurt timp unul dintre cele mai bune posturi de radio în limba română de pe teritoriul americii. deocamdată mulțumesc daniela morgenstern! de bucurie punem un poem care să se potrivească la cheie cu această fotografie Lătra spre stele un ultim dumicat de pâine poezie [ ] se închină din dragoste poeţilor ce au strecurat miraculos cisnădioara printre munţi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ] 2009-06-23 | | Când l-am visat pe Dumnezeu dormeam de unul singur printre spice striga din mări un peşte dând din bice peste solzi durea spinarea din icoană se ascundea murirea pe sub fuste doamnă şi cred că l-am visat pe Dumnezeu repet mereu şi mă prefac ba în paltonul lui ba în căsuţa unui câine lătra spre stele un ultim dumicat de pâine fusesem surd alunecam prntre urechile de frig pe drum trecea mireasa unei pietre în cer se pregătea de nuntă o ultimă necunoscută umbră mută aveam ceva salam îmi cumpărasem straiţă creştea din ea un strugure se înteţea puterea focului curgea peste distanţe viaţa cusută strâmt cu aţe apoi am scos pe masă vinul bun sorbea din el un greiere venise din lumea lui scăpat văzusem pentru prima dată greierele beat mi-au desenat pe un perete peştele se pregătea de scos din zid poeme cleştele
miercuri, 31 decembrie 2014
florian silișteanu 31 decembrie 2014 california - usa - anunț!
anunţ
În clopot bate un om.
Sunetul se preschimbă în parte mecanică.
Timpanul este acasă lumea trage la coasă ultimul lan de porumb. Sosesc nişte păsări.
Sunt zvonuri.
Ce se ascunde în tine femeie?
Cum îi sunt mâinile? Ce fel de umbră lasă fiinţa ale cui toate aceste semne uşor colorate şi blânde?
Sunetul se preschimbă în parte mecanică.
Monetăria bate mâine metal greu jubiliar de-ar creşte iarba înaltă soarele ar lumina doar ziua
vând locuinţă spre seară
o ţară
marți, 30 decembrie 2014
la mulți ani 2015
la mulți ani 2015!
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
Eu împart la patru ace o vioară
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
Eu mă las ca dinspre ceartă să pândesc din a veni
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
Eu împart la patru ace pe aici pe unde soarta
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Eu împart cum se cuvine haine vechi la patru ace
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Eu împart la patru ace din vioară un soldat ce desenează
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
am avut parte de o surpriză: cartea , seraphim bird s exchange - nominalizată la premiu...va participa la un concurs.....editorul meu știe mai multe.....mulțumesc!
la mulți ani 2015!
# eu împart la patru ace o vioară
de florian silișteanu
de florian silișteanu
Eu împart la patru ace o vioară
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
şi femeia de din mine o prefac în sunete
Ca şi când din altă lume de o parte în cădere,
plânsu-mi cel târziu din scutece
l-aş ascunde ca pe-un câine iar legat,
acum
Eu mă las ca dinspre ceartă să pândesc din a veni
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
azi ori mâine
ultima biserică a lui Nu de dintr-o vineri
dacă poate a sosi
Eu împart la patru ace pe aici pe unde soarta
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Căutând singur prin lume unde e deschisă poarta
Poarta uneori din singurătatea mea
Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ
Eu împart cum se cuvine haine vechi la patru ace
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Ceasuri şi lumină din lumina cocoţată pe un gard
Ca să dea ora exactă şi să dea femeii toate
Tot ce eu nu am putut să primesc de căpătat
Eu împart la patru ace din vioară un soldat ce desenează
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
cu privirea păsări dincolo de nunta lor
De aceea v-aş ruga a lăsa deschisă poarta
de n-aveţi
vă-mprumut vioara mea
florian silișteanu 30 decembrie 2014 folsom california america
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]
2011-12-12 | |
de după colţ zidarul zilei stând la pândă să vadă despuiată noaptea luând dobândă
pe sub chiloţii ei să-şi bage mâna să scoată două stele una câte una
şi mai apoi din cele două să împrumute luna
un cămătar
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra cu normă-n poezia mea
se termina încetul cu încetul anul nopţii
zidarul zilier urcase altă schelă
aceeaşi noapte doar pe mese cineva schimbase din veselă
flămândă gura mea
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra în plus duminica o altă zi
din poezia mea
prin mijlocul secundei trecea încet-încet femeia
deşi cu toţii căutau nici-un poet nu mai ştia
unde-i ascunsă cheia
strigau şi îndurau pe dinlăuntru la uşa-nţepenită
ce ardea
era din lemn ori poate altul era semnul
un fel de gând prin poezia mea trecea
printre nămeţi
ningea de rupe cu poeţi
pe sub chiloţii ei să-şi bage mâna să scoată două stele una câte una
şi mai apoi din cele două să împrumute luna
un cămătar
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra cu normă-n poezia mea
se termina încetul cu încetul anul nopţii
zidarul zilier urcase altă schelă
aceeaşi noapte doar pe mese cineva schimbase din veselă
flămândă gura mea
era un pompier care ardea
stătea de veghe lucra în plus duminica o altă zi
din poezia mea
prin mijlocul secundei trecea încet-încet femeia
deşi cu toţii căutau nici-un poet nu mai ştia
unde-i ascunsă cheia
strigau şi îndurau pe dinlăuntru la uşa-nţepenită
ce ardea
era din lemn ori poate altul era semnul
un fel de gând prin poezia mea trecea
printre nămeţi
ningea de rupe cu poeţi
sâmbătă, 27 decembrie 2014
de-ar fi fost sticla aia mai subţire s-ar fi văzut Dumnezeu cum înoată fără să tulbure apa - florian silisteanu
de-ar fi fost sticla aia mai subţire s-ar fi văzut Dumnezeu cum înoată fără să tulbure apa
- florian silisteanu
- florian silisteanu
# COCOȘAȚII de prin presa din românia , presa scrisă sau vorbită, văzută sau bloguită, vorbită sau smiorcăită să-și ia o vacanță! una lungă și definitivă! aflu de la prieteni că domnul iohannis pune accent mai mult pe o anumită cale de comunicare, pe cea a paginii de facebook și nu....prin intermediul presei: de când am aflat că domnul iohannis a fost cot la cot cu domnul ponta pentru a-l demite pe președinte, acolo și la antena 1, am un gust amar....și totuși, respect decizia domnului iohannis. e un tribut pe care o parte din presă trebuie să-l plătească: ...din presa din românia trebuie să dispară COCOȘAȚII ,ăia care au manipulat cu nerușinare fie pe bani fie pe un schimb de avantaje. pe de altă parte, tot respectul pentru soluția aleasă, aceea de a publica oriunde dar NU ABSOLUT NU în publicațiile cocoșaților în mijloacele de comunicare ale presei , cele conduse sau care au în slujba comunicării...COCOȘAȚI!
# COCOȘAȚII de prin presa din românia , presa scrisă sau vorbită, văzută sau bloguită, vorbită sau smiorcăită să-și ia o vacanță! una lungă și definitivă!
aflu de la prieteni că domnul iohannis pune accent mai mult pe o anumită cale de comunicare, pe cea a paginii de facebook și nu....prin intermediul presei: de când am aflat că domnul iohannis a fost cot la cot cu domnul ponta pentru a-l demite pe președinte, acolo și la antena 1, am un gust amar....și totuși, respect decizia domnului iohannis. e un tribut pe care o parte din presă trebuie să-l plătească:
...din presa din românia trebuie să dispară COCOȘAȚII ,ăia care au manipulat cu nerușinare fie pe bani fie pe un schimb de avantaje. pe de altă parte, tot respectul pentru soluția aleasă, aceea de a publica oriunde dar NU ABSOLUT NU în publicațiile cocoșaților în mijloacele de comunicare ale presei , cele conduse sau care au în slujba comunicării...COCOȘAȚI!
vineri, 26 decembrie 2014
# când eram mai mic îmi doream să mă fac...cireș!
# când eram mai mic îmi doream să mă fac...cireș!
pablo neruda - printre primii prieteni din biblioteca drumului meu
pe timpul când mă trezeam lucrând ceasornicar am întâlnit un domn inginer. era pensionar. cred că nu avea pe nimeni...am observat că pe timp de iarnă avea același palton, același fular și, aceeași încălțăminte: niște șoșoni lucioși.
vara îndulcea blândețea singurătății afișând pe trupu-i obosit, cămăși albe, călcate parcă în timpuri apuse și purtate anapoda....odată a venit cu un ceas de mână...atlantic! nu ca să-l repare ci,,,să îl vândă! i-am spus un preț! s-a mirat! mi-a șoptit aproape speriat că ....e o greșeală, că nimeni nu-i dădea mai mult de un sfert din cât i-am oferit eu! am făcut târgul cu o condiție! și anume...să poftească la masă, la ...noi acasă...!i-am plătit ceasul pe care l-am luat și pus într-o cutie de carton, undeva sub masa de ceasornicar. se terminase programul.ne-am urcat în mașina mea de curse ( o dacie cumpărată din ștefănești, o mașină cu motorul cu două carburatoare) și ...în câteva minuțele eram în curtea frumos îngrijită de părinții mei și imediat în sufragerie. mama nu mă mai întreba cine ce și cum: nu era prima dată când mai pofteam prieteni pe la noi. l-am prezentat pe musafir iar mama mea, draga de ea a răspuns cu binețe la salutul impecabil al domnului inginer care și-a scos pălăria, s-a înclinat elegant după care i-a sărutat mâna. imediat a apărut o față de masă apretată, albă cu floricele albastre pe margini, iar pe fața de masă o carafă de sticlă plină cu vin roșu, parfumat, făcut în gospodărie! (găsisem un moment în care ieșisem din casă tocmai pentru a ajunge repejor la bucătăria de vară unde mama și pregătea deja niște gustări. îi șoptisem că omul din casa noastră este trist și singur și că bine ar fi să-l încălzim puțin la suflet că poate o fi avut și el cândva o casă, o soție, copii și că..) în fine! după un pahar de vin din care domnul inginer gusta cu tact, parcă să nu cumva să rănească din bobul culesului, domnul inginer m-a întrebat: și ce mai faceți dumneavoastră domnule florian! m-am trezit strângând pe sub fața de masă un colț de pânză...din aceeași față de masă! albă și apretată cu floricele albastre! zic: să știți domnule inginer că.....mie îmi place poezia! ( nu i-am spus că tocmai primisem de la actorul petrică dinuliu , cu care se și cunoștea de altfel domnul inginer - aveam să aflu chiar în ziua aceea - nu i-am spus că primisem acordul de stea și de iarbă de nor și de ceas ...acordul ca numele meu de poet să fie...florian silișteanu - silișteanu de la siliștea, satul copilăriei mele, cu oameni frumoși și aspri, țuicari și harnici, clevetitori și invidioși cu măsură așa cum sunt mai toți ai noștri)) - între timp mama a adus după mezel și fripturica, încă o carafă cu vin ( mi-a făcut semn cu ochiul că alta , altă sticlă nu mai pup:)) și, a sfârșit cu cozonacul, celebru în colțul nostru de pe mitrea cocor ( al lui sadoveanu uitat ca nume de stradă până în ziua de azi)
după ce am spus că aș cam striga spre poezie, după ce mi-a mai pus niște întrebări ciudate, mi-a răspicat calm cu vocea-i tabagică aproape șoptind....că are un semn de mulțumire pentru mine, și că știe că nu valorează atlanticul lui cât i-am oferit și că....mă roagă, dacă vreau...să-i ascult un poem. s-a ridicat în picioare, era înalt domnul inginer, înalt și uscățiv, și-a aranjat cravata scămoasă de atâta purtat, a mai tras un fum din snagovul care mă sufocase fără să scot un chiot, iar după toate acestea a început să spună.....grădinarul! de pablo neruda! și a apăsat de două ori subliniind...pablo neruda !nu știam mai nimic despre marele poet chilian...țin minte că din acel moment...în inima mea s-a rupt ceva....a renăscut altceva...
domnul inginer mi-a mai citit cred ...două poeme...le-a citit din mintea lui și tot din pablo neruda. unul dintre acestea, am impresia că este ...http://reasheeshablog.wordpress.com/…/vreau-sa-fac-cu-tine…/
vara îndulcea blândețea singurătății afișând pe trupu-i obosit, cămăși albe, călcate parcă în timpuri apuse și purtate anapoda....odată a venit cu un ceas de mână...atlantic! nu ca să-l repare ci,,,să îl vândă! i-am spus un preț! s-a mirat! mi-a șoptit aproape speriat că ....e o greșeală, că nimeni nu-i dădea mai mult de un sfert din cât i-am oferit eu! am făcut târgul cu o condiție! și anume...să poftească la masă, la ...noi acasă...!i-am plătit ceasul pe care l-am luat și pus într-o cutie de carton, undeva sub masa de ceasornicar. se terminase programul.ne-am urcat în mașina mea de curse ( o dacie cumpărată din ștefănești, o mașină cu motorul cu două carburatoare) și ...în câteva minuțele eram în curtea frumos îngrijită de părinții mei și imediat în sufragerie. mama nu mă mai întreba cine ce și cum: nu era prima dată când mai pofteam prieteni pe la noi. l-am prezentat pe musafir iar mama mea, draga de ea a răspuns cu binețe la salutul impecabil al domnului inginer care și-a scos pălăria, s-a înclinat elegant după care i-a sărutat mâna. imediat a apărut o față de masă apretată, albă cu floricele albastre pe margini, iar pe fața de masă o carafă de sticlă plină cu vin roșu, parfumat, făcut în gospodărie! (găsisem un moment în care ieșisem din casă tocmai pentru a ajunge repejor la bucătăria de vară unde mama și pregătea deja niște gustări. îi șoptisem că omul din casa noastră este trist și singur și că bine ar fi să-l încălzim puțin la suflet că poate o fi avut și el cândva o casă, o soție, copii și că..) în fine! după un pahar de vin din care domnul inginer gusta cu tact, parcă să nu cumva să rănească din bobul culesului, domnul inginer m-a întrebat: și ce mai faceți dumneavoastră domnule florian! m-am trezit strângând pe sub fața de masă un colț de pânză...din aceeași față de masă! albă și apretată cu floricele albastre! zic: să știți domnule inginer că.....mie îmi place poezia! ( nu i-am spus că tocmai primisem de la actorul petrică dinuliu , cu care se și cunoștea de altfel domnul inginer - aveam să aflu chiar în ziua aceea - nu i-am spus că primisem acordul de stea și de iarbă de nor și de ceas ...acordul ca numele meu de poet să fie...florian silișteanu - silișteanu de la siliștea, satul copilăriei mele, cu oameni frumoși și aspri, țuicari și harnici, clevetitori și invidioși cu măsură așa cum sunt mai toți ai noștri)) - între timp mama a adus după mezel și fripturica, încă o carafă cu vin ( mi-a făcut semn cu ochiul că alta , altă sticlă nu mai pup:)) și, a sfârșit cu cozonacul, celebru în colțul nostru de pe mitrea cocor ( al lui sadoveanu uitat ca nume de stradă până în ziua de azi)
după ce am spus că aș cam striga spre poezie, după ce mi-a mai pus niște întrebări ciudate, mi-a răspicat calm cu vocea-i tabagică aproape șoptind....că are un semn de mulțumire pentru mine, și că știe că nu valorează atlanticul lui cât i-am oferit și că....mă roagă, dacă vreau...să-i ascult un poem. s-a ridicat în picioare, era înalt domnul inginer, înalt și uscățiv, și-a aranjat cravata scămoasă de atâta purtat, a mai tras un fum din snagovul care mă sufocase fără să scot un chiot, iar după toate acestea a început să spună.....grădinarul! de pablo neruda! și a apăsat de două ori subliniind...pablo neruda !nu știam mai nimic despre marele poet chilian...țin minte că din acel moment...în inima mea s-a rupt ceva....a renăscut altceva...
domnul inginer mi-a mai citit cred ...două poeme...le-a citit din mintea lui și tot din pablo neruda. unul dintre acestea, am impresia că este ...http://reasheeshablog.wordpress.com/…/vreau-sa-fac-cu-tine…/
apoi....ritmul strigarului meu a devenit neîncăpător și alergător de semne...am început să cunosc boema piteștilor, ce oameni! apoi marele poet și caricaturist traian furnea pune și el biciul distanțelor și mă împinge acestei prăpăstii în care parcă vine uneori Dumnezeu să-și mai tragă sufletul - poezia! dar.....despre toate acestea.....
https://www.youtube.com/watch?v=6ARalNn0OLM
https://www.youtube.com/watch?v=6ARalNn0OLM
Poema de Pablo Neruda muy lindo para dedicárselo a quien uno ama...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

.jpg)
























