vineri, 25 noiembrie 2011

in restaurantul unei dimineti prin pitesti ...lautarii ora 02 si 46 de minute anul 2011


la vioara maestru victor bustean
se mai vede langa dansul in haina inchisa la culoare nicu albu apoi urmeza o fata si dupa george nedelea iar dupa domnul nedelea alt domn si dupa acesta tobosarul cristi

acvariul groazei pitesti 24 noiembrie doru viorel ursu



































un ren doi reni ...ca o fantana arteziana in centrul pitestiului...in probe



joi, 24 noiembrie 2011

am aparut pe afisul unui spectacol dar nu am fost invitat. multumim dom frangulea





rotonda scriitorilor clubul literatilor mircea barsila, augustin doman, virgil diaconu, nicolae oprea, marin ionita, george rizescu, aurel sibiceanu, florian silisteanu, dumitru ungureanu, calin vlasie

miercuri, 23 noiembrie 2011

revista arges pe noiembrie corbul de edgar allan poe excelenta traducere facuta de procopie clonţea











excelenta traducere facuta de profesorul universitar procopie p. clonţea
poate cea mai reusita cea mai desavarsita de pana acum a poemului corbul de edgar allan poe

marți, 22 noiembrie 2011

Tăieţei, reţetă de la faţa locului

Din peripeţiile drumului de în­toarcere am cules şi ceva pentru doamnele de la oraş piteştence, pentru fetele de la ţară mai tinere, care poate că nu ştiu încă să fa­că... tăieţei. Popasul e făcut într-o mică localitate, la numai cîţiva ki­lometri de Arad. Acasă la bădia Adrian Mă­ciu­că, fost cam­pi­on la judo şi demultişor plecat prin Americi, ca să vadă lumina din via­­ţă. Şi o vede! Dar să ne întoarcem la tanti Ileana, pe care o vedeţi în fo­tografie muncind tăieţeii. Reţeta este tare simplă, dar de nu pui în ea dragoste, pasiune şi bucurie, a­păi tăieţeii ăştia nu se arată cum trebuie. Treaba stă să ai în casă făi­nă din cea mai bună calitate, tan­ti Ileana propunînd argeşence­lor noastre o făină ungurească, iar de nu se poate de la unguri, una de-a noastră, de Băneasa. Apoi, mai e necesar ca absolut nici mă­car un strop de apă să nu pice, nici din cer, nici din căni, nici din alte surse, peste făina bucuros a­runca­tă ori în copaia de lemn, ori în ligheanul de plastic, ori de fier, dar cel mai bine în aia de lemn. Făina stă arătoasă, iar peste dîn­sa se aruncă 10 ouă proaspete de găină, aceste ouă fiind încetişor în­tîi bătute în castron de pămînt, iar apoi cu mîini curate, adică a­mes­tecate cu făina, altfel spus frămîn­tate, oameni buni. Frămîntatul ăsta necesită răbdare şi nu aşa grabă ca fata mare la măritat, de aceea, cînd prindeţi a face tăieţei, lăsaţi toate treburile deoparte şi nu vă o­cupaţi şi nici nu vă gîndiţi la altce­va. Cam juma’ de ceas e nevoie de frămîntat, ba nici atît, doar că după frămîntat toată coca asta tre­buie musai să-şi tragă sufletul cam o oră pe muchie şi musai în loc cald, fiindcă imediat ne apu­căm să întindem aluatul ori, de nu a fi călduţ, nu vor ieşi fîşiile subţiri, ci se vor rupe degrabă. Gata şi a­ceastă operaţiune fiind, nu ne mai rămîne decît să întin­dem cu ma­şina în strat subţirel toată co­ca, după care facem cum se spune gogo­loa­şe, care şi ele la rîndul lor vor fi luate şi întinse din nou. Abia după aceea se pune de opt ori în maşi­na de tăieţei, şi asta fiindcă fîşiile nu se fac din prima, aşa cum le vedem noi în pungă, pe la market, ci numai după cele opt etape de tras prin maşină, deoarece doar aşa vor fi subţiri şi mătăsoase cum sînt fe­cioarele. Cam asta cu tăieţeii!