Nu îmi stă în fire să învîrt manivela la maşina de tocat
pentru cîrnaţi dar, azi fac o excepţie, fie măcar pentru prietenii de la Ton
Detectiv. M-am trezit anul trecut cu doi copilaşi îmbrobodiţi de la Adevărul care au dorit să mă ia la
întrebări despre 1989.
I-am lăsat , le-am explicat şi încercat să îi fac să
înţeleagă că într-un mecanism sunt rotiţe care au rolul de a învîrti pe altele
în sensul acelor de ceasornic. Adică pentru a fi mai limpede, le-am explicat
copiilor anchetatori că a avea capul pe umeri în situaţii limită face mai mult
decît orice aventură. 1989 nu a fost o aventură. Fiind unul din cei cîteva sute
care au avut grijă ca prin acţiunile întreprinse vărsarea de sînge să fie
limitată, am avut naivitatea să cred că îmi pot lipi pe buletinul de viaţă un
timbru sec. Revenind descopăr, prin Adevarul
de week end de acum vreo două săptămîni, că Florian Silişteanu este singurul
membru al Uniunii Scriitorilor care nu are Bac. Sigur că da, banca din clasa în
care soarta predă e un pic mai în spate. Nu am făcut niciodată un titlu de
glorie din această absenţă de viaţă, lăsînd să vorbească premiile, diplomele,
etc. Mulţumesc fratelui Radu Aldulescu, poate cel mai reprezentativ romancier
al timpului nostru, pentru încurajări şi urecheala de bine pe care mi-a
dat-o.
Puştanii de la Adevărul
mestecă din guma cotidianului scuipînd pe alocuri. Ce mă înviorează totuşi este
că în cazul Florian Silişteanu se abţin să scuipe poetul (slavă Domnului!)
Oftică imensă, conturînd
că, ar trebui să dau socoteală , vezi domnule, pentru bănuţii pe care îi
mai fac organizînd diverse evenimente. Fac aici o paranteză să amintesc că, exact
acum două săptămîni după Adevărul de
week end tipăritul, mă sună fratele Lucian Gheorighiu să îmi spună : bătrîne,
ăia de la Adevărul ţi-au dat poza mai mare ca a lui Ceauşescu. Se
regăsea în verbul publicaţiei atitudinea, un fel de atitudine despre golăneala
din lumea literară ( vezi Uniunea Scriitorilor) chestiune pe care şi eu o
condamn. Ca să scrii în Adevărul de
week end că Florian Silişteanu mai cîştigă un ban organizînd fie un spectacol
de folk, fie de teatru, manele ori altă
specie nu cred că este ruşinos. Da, bătrîne, mai cîştig un bănuţ. Conjunctura
în care apare Florian Silişteanu în această oglindă m-a obligat să reevaluez
anumite aspecte din capcana aceasta de viaţă. Impostori au existat şi în mişcarea revoluţionarilor şi există
peste tot. Nu mi-e ruşine de absolut nimic. Nu fac parte din nici o gaşcă, nici
literară, nici a gazetarilor. Mă uit doar de fiecare dată cînd observ ceva prin
lume cum aşez în oglinda în care să îl văd pe Dumnezeu. În orice ţară
civilizată unui luptător în Revoluţie care a fost remarcat nu i s-ar fi luat
niciodată onoarea cu care a fost răsplătit. Ce doare este că în tot acest timp
de 22 de ani, mii de inşi şi-au exploatat conaţionalii făcînd miliarde de lei.
Aşa că dragi băieţi ( au fost doi tineri de la Adevărul) este bine uneori să ai răbdare, să îţi aprinzi lanterna
în momentul în care vrei să găseşti cifrul exact. Nu port nici un pic de
ranchiună acelor tineri. Ce m-a durut este că tot în perioada respectivă postul
de televiziune Realitatea Tv a prezentat la ştiri, trăgînd clopoţelul, o
fotografie cu Florian Silişteanu alături de cîteva fete frumoase şi Mihai
Trăistariu. Cu ce am greşit domnilor că am fost în stare să organizez şi să
prezint un eveniment? Unde este prejudiciul adus Uniunii Scriitorilor din
România? Aţi semnalat într-adevăr, spre deosebire de celelalte nume apărute în
acelaşi material, că nu contestaţi valoarea ca poet a lui Florian Silişteanu.
Pentru ce atunci această înverşunare?
Bunnnn! Apare în titlu sintagma cracii lui Udrea. În urmă cu două zile veneam din Sinaia spre
Bucureşti la ocazie. Omul avea staţie aşa cum au camionagiii. În apropiere de
Cîmpina se anunţau prin staţie unii pe alţii că sunt postate echipaje între
cracii lui...Udrea. Dacă s-a ajuns pînă aici nu văd de ce mîine, poimîine uliţa
pe care ne înghesuim nu ar avea un semafor pe a cărei culoare verde să scrie
simplu: Năstase a fost un deţinut model. Păi dacă a fost model de ce nu l-aţi
oprit? Treaba e pe bune cum la fel de pe bune
e şi faptul că ieri am văzut un film american din 2012 în acţiunea căruia
am cuprins ...un Aro! Un Aro, tăticule! În el doi tipi care se numeau Florin şi
Dragoş! Film de acţiune 2012. Căutaţi-l! Cam atît pentru azi cînd am chef să mă
uit la Kanal D, să îl văd pe Christian Sabagh cum prezintă ştirile fiindcă e
poate singurul prezentator de ştiri care, atunci cînd vorbeşte despre
nenorocirea cuiva nu rîde, aşa cum am văzut că fac nişte ţoape şi nişte ţopi pe
micile ecrane. Şi dacă tot l-am lăudat pe Christi vă mai spun că i-am vîndut
acum doi ani un trenuleţ electric. Îl vreau înapoi să ne dăm o tură. Cît despre
poştaş nu e nimeni mai potrivit să ducă tolba decît Kevin Costner.
