Poetul Ion D. Banuta
“M-am nascut pe meleagurile Argesului, inainte de a se fi revarsat zorile diminetii ce se chema 7 noiembrie 1914” marturisea poetul Ion D. Banuta intr-un succint cuvant de autoprezentare a primei sale aparitii de carte “Cetatea tacerii” –poeme, de ziua lui – 7 noiembrie 1946, la Timisoara.
Parintii sai au fost Dumitru Banuta (Stoian) si Rada.
Poetul descrie momentul nasterii sale in poezia “Printre argeseni saraci”: “…_Ce mai e prin sat? / Toba a sunat, / a mai adunat / arnici si toale, / de la Chirita pana mai devale / - Maine avem claca. / Rada lui Peleaca / a nascut un plod / in glod. / Spunea primarul, / despuind tot calindarul / pe Valea –Mozacului: / - Satul …s-a dat dracului, / Face doar copii / si uita de datorii…”
Urmeaza clasele primare in satul natal, pana in 1929, sub indrumarea invatatorului Ioan St.Burcea ultimii ani chiar in noul locas al scolii. Iata cum descrie poetul momentul intalnirii cu scoala: “ M-am dus si eu la scoala , la Scoala Domnului invatator Ioan.Ioan St. Burcea. Si asta a fost intr-o zi de septembrie, in 1921, in acea frumoasa Siliste de Arges…scoala n-avea usa. Bancile erau asezate in curtea unuia pre numele lui Luta, sub niste pomi. Cand a venit in “clasa” Domnul invatator Ioan am incercat un fior cum n-a mai fost altul si care nu se afla scris nicaieri…Eram fascinat de invatatorul nostru imbracat intr-un tulburator costum national…Aici am invatat carte, carte adevarata. Am invatat, aici, in aceasta casa, (casa parintilor invatatorului – n.n.) cu o singura odaie”.
Dupa absolvirea scolii, pleaca in Bucuresti si, in 1933, il gasim muncitor la Uzinele Grivita. Participa la grevele din februarie 1933. Aceasta perioada ii va marca intreaga viata, inclusiv o mare parte din creatia sa poetica de mai tarziu. Aici va fi cucerit de ideile de stanga, socialiste, care-i vor influenta destul de mult cartile de poezie din perioada maturitatii.
A fost casatorit cu Marioara originara de undeva din Moldova despre care nu avem date cu exceptia uneia, despre o sora a sa, sotie a generalului Leontin Salajan, ministrul fortelor armate pana in 1966 (dar neconfirmata pe deplin).
Iata cum descrie insusi poetul trairile personale din perioada anilor petrecuti la Grivita:” …sunetul ciocanului ce lovea inciudat otelul de pe nicovala, mi-a facut din suflet goarna razvratirii…Imi placeau mult oamenii acestia, cu vesmintele negre si lucioase de ulei, cu fetele aspre, cu priviri de fulger si …pierdut langa masina, visam sa fiu ca dansii”.
Ramane in uzina pana la 13 decembrie 1942, cand este arestat pentru participarea sa repetata la miscarile muncitorilor bucuresteni (credem ca ultimile, din ziua arestarii, fiind cele ale muncitorilor tipografi – 13 decembrie fiind ziua acestora).
Ramane in inchisoare pana la 23 august 1944, cand este eliberat in urma insurectiei armate, eveniment ce a determinat schimbari sociale de anvergura in Romania.
Dupa aceasta data indeplineste diferite functii publice, cea mai importanta fiind cea de adjunct al ministrului transporturilor, pana catre anul 1960.
Dupa acest an, se dedica intr-o masura din ce in ce mai mare creatiei sale poetice, iar in plan public indeplineste functii precum cele de director al unor edituri (ex. Editura de Stat pentru Literatura si Arta – ESPLA), al unor reviste culturale ( ex. Albina, fiind cofondator al seriei a II-a, seria I-a fiind fondata de Spiru Haret in 1897).
Vad lumina tiparului, rand pe rand cartile sale de poezie, incepand cu “Cetatea tacerii” – 1946 si apoi: “Izvoare”- Poezii –ESPLA -1956, “La hotarul dintre lumi”- Poezii –ESPLA -1960, “Am rechemat iubirea” – Editura Tineretului-1962, “Scrisoare catre anul 2000” – Poezii –Editura pentru Literatura- 1963, culegerea “Cele mai frumoase poezii” –Editura Tineretului - 1964 , “Lacrima Diavolului” – Editura Tineretului – 1965, “Olimpului Diavolului – Panorama ??? efemeridelor” - Poezii –Editura Tineretului – 1967, “Panorama sarutului” poezii – cu o prefata de Perpessicius – 1969.
A publicat numeroase articole in publicatiile vremii, o colaborare prodigioasa avand la “Albina” – Revista pentru sate, al carei redactor sef a fost.
Temele abordate de poetul Ion D. Banuta in creatia sa au fost numeroase: exprimarea foarte diversificata a convingerilor sale socialiste, sentimentul sublim al iubirii, intoarcerile repetate la satul si meleagurile natale, la parinti si mai ales la mama sa, succesiunea de panorame (viziuni personale) ale efemeridelor, culorilor, sarutului, pietrei, a “cantarii cantarilor” etc.
A beneficiat de aprecieri si critici, exprimate in prefata volumelor sale de poezie de nume cu rezonanta deosebita in literatura romana.
George Calinescu arata in Cuvant inainte la volumul “Cele mai frumoase poezii”, publicat in 1964: “Pot sa spun ca Ion Banuta are talent, ca se afla pe un drum foarte bun…ramanem placut surprinsi de ingenuitatea unui poet care-si alege un vers solid si carnos, punand in el o simtire proaspata si o sete de viata, prezenta chiar acolo unde altii s-ar socoti obligati sa se crispeze”.
In prefata destul de consistenta la volumul “Panorama sarutului” – 1969, Dumitru Panaitescu – Perpessicius releva: “…. In poezia lui Ion Banuta, pulseaza o mare iubire de oameni, alternand intre poemele politice, ale lagarelor de exterminare hitleriste, si confesiunile … in care iubirea individuala … isi continua neintrerupt esentele”. Iar in final Perpessicius conchide: “Poet al iubirii de oameni, asa cum l-au vadit imprejurarile sociale si politice prin care a trecut, dar si bantuit de framantari, asa cum lucid, s-a intuit intr-una din predosloviile sale…poezia lui Ion Banuta rezerva amatorului de poezie inca multe surprize.”
Poetul s-a stins, la varsta de 72 de ani, pe 31 decembrie 1986, cu numai cateva ore inainte de finalul anului.
(fragment din Monografia / SILIȘTEA/în curs de apariție/scurtă panoramă întocmită de generalul Nicolae Bănuță, unul dintre nepoții poetului)
