poem închinat lui Adam Puslojic
Vine Paştele şi pe mâneca vieţii mele trece un nasture ca un tramvai
mă simt ca un capăt de linie peste care zboară cocorul dintre mine şi tine (poştaşul nostru prost plătit)
am nevoie de un croitor unul cu examenul de bacaloreat dat la stat
m-am săturat de câmpia de ţara printre ruinele căreia văd musca aceasta cu două cocoaşe
aştept un premiu literar important
vine Serafim e pe drum pe unde umbli Adame
naşule şi strigătorule de turmă dreaptă de ou înroşit în inima ta de valah cumsecade
apocalipsa virgulei e din ce în ce mai aproape
cine nu e gata să pună în poartă printre uluci răsăritul
cine nu este încă gata să ia fecioara să o sărute pe mână -aceasta a Domnului
cine nu este pregătit să ia din timp secunda şi să o împartă
Se uită Domnul la ceas!
23 aprilie 2011
publicat în revista Argeş mai întâi, numărul pe aprilie
