Cu praştia-n vrăbii, de Silişteanu
Baba oarba la români
Pe la 11.20, ieri, eram încă în redacţia Curierului. I-am vîndut lui naşu' o monedă din argint, un dolar american din 1921. Amicul meu, Duinea, m-a rugat să-l însoţesc prin Trivale cel nou, zis şi Mall. Nu mă dă pe spate, e departe de a fi Mall, dar e bine totuşi că, în locul fostului magazin Trivale, avem unul mai luminos şi mai curat. Aş zice eu că ţine de normalitate. Asta, ca un spirit de observaţie nepărtinitor, ca o părere personală. Mă mai uitam ieri şi pe la taximetre. Dai cu banul ca să găseşti un taximetrist elegant îmbrăcat, ca să nu fumeze în maşină, care să poarte cravată şi, mai ales, care să nu te "ciupească" la tarif. Tot ieri, vineri fiind, tot ieri l-am văzut la OTV pe un deputat, care se ocupă de problemele ţiganilor. O să-mi aduc aminte cum îl cheamă. Ca şi reprezentanţii românilor şi cei ai ţiganilor sînt la fel de mincinoşi şi de şmecheri. Spun multe şi nu fac nimic, iau măsuri şi schimbă ceva abia după ce moare omul. Aha! Ca să nu uit! A început să se dea iama prin apartamente. Se sparg cu ranga în 5 secunde, aşa că atenţie cînd vedeţi persoane străine, întrebaţi-i ce hram poartă. Mi-aduc aminte că anul trecut, într-una din nopţile în care era infern la Bancorex , un papagal mi-a spus că e private parcarea şi că, vezi Doamne, idiotul are voie să facă orice. Adică să scîrţie roţi, să clacsonexe, să aibe muzica la maxim, că el e ("praivăt"). Ei bine, adică aşa ca să-i spun ăluia cum stau lucrurile îi povestesc pe scurt că la un moment dat, anul trecut, prin America fiind, într-un mic orăşel din statul Ohio am văzut cu ochii mei cum un ins cu maşina s-a oprit în dreptul unei case. Putea fi oricare de pe strada respectivă. Imediat locatarii l-au luat pe piţigoi la întrebări. Poate că omul greşise adresa, poate că nu era un şmecher, dar cetăţenii s-au sesizat şi l-au luat la întrebări. Băieţaşul a tulit-o imediat. Şi încă ceva, vineri am mers la amanet şi am dus un lănţişor şi o cruciuliţă. Mulţi dintre dvs., prea cinstiţi, sigur că vi se pare înjositor să te împrumuţi ca să plăteşti una alta. Neavînd loc de parcare am oprit pe banda întîi cu avariile puse pentru fix 40 de secunde. Avînd maşina cu număr de Bucureşti poliţiştii s-au repezit ca vulturii să mă înhaţe. M-am încruntat şi am urlat că este perfect ce fac ei, dar cum dracu' se face că sînt atît de vînjoşi doar cu muierile la volan sau cu unul ca mine care a oprit pentru 40 de secunde maşina cu avaria pusă. Cum dracu' se face că nopţile e nenorocire prin Piteşti: ori curse de maşini, ori găşti puse pe harţă, ori motociclete care trec în fiecare noapte cu 150 prin oraş, cum naiba se face că pe ăştia nu-i potcoveşte nimeni. Mi-a spus un poliţist că nu procedez bine dacă fac astfel de comparaţii. Sînt dfe acord. M-am urcat şi am plecat. Desigur, nu mi-au făcut nimic. Aflaseră că sînt ziarist. În ţara asta, dacă eşti poliţist, dacă eşti ziarist, dacă eşti deputat, consilier sau şef de partid, ai voie să faci orice. Nu-mi ceruseră carnetul. L-aş fi dat, aş fi plătit, cum am plătit de fiecare dată cînd am greşit. Şi în finalul finalului, dacă prindeţi pe scară şmecheri care sparg apartamente, caftiţi-i bine de tot, unflaţi-le ochii şi abia apoi chemaţi poliţia. Măcar aşa vă răcoriţi şi ştiţi că cel puţin ăla a doua oară nu mai calcă pe acolo, iar justiţia şi ea cu ochii unflaţi, va vedea mai puţin din drepturile şmecherilor şi mai mult din drepturile oamenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu