despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sa traiesti, Siliestene! Sunt Florin Negru si candva am fost colegi la Curierul Zilei... Altcandva mi-ai dat o carte de-a ta. Pe strada. Si apoi inca una la.... carciuma. Altfel nu se putea, nu ne-ar fi stat bine. Azi ti-am descoperit blogul si am " muncit" la el vreo cinci ore. Si asta numai la sectiunea foto pentru ca in partea de text, destul de redusa ce-i drept, am mers pe diagonala. Ti-am spus asta pentru ca desi sunt un devorator de bloguri ( parca ma simt intre oameni citindu-le) esti primul care ma tine cinci ore fara hrana si fara apa pe blogul lui.
RăspundețiȘtergereCu toata admiratia si dragostea, Florin Negru.
Te salut Florin Negru si multumesc pentru aprecieri
RăspundețiȘtergere