despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arata rau oamenii din fotografiile pe care le-ai facut. Fara demnitate, fara prestanta, rau de tot. Sunt chiar la marginea societatii.
RăspundețiȘtergereIncep prin a va impartasi bucuria de a va gasi si pe un blog personal in afara de Agonia, unde am fost "vecini" cativa anisori :) Apoi, uitandu-ma la aceste fotografii, observ ca ati atins si d-voastra, ca multi altii de-a lungul vremii, un subiect extrem de sensibil pentru Romania. As putea intra in hora, dar prefer sa nu comentez prea mult decat ca sunt niste imagini foarte sugestive, felicitari fotografului, si ca, desi romii sunt discriminati de multe ori, nu trebuie sa uitam de istoria lor, cum au intrat in Europa si cum au ramas in Romania, care sunt valorile lor, traditiile si parerea despre oameni si convietuire in general. Cand in final vom sti totul despre ei, dar chiar totul, vom avea dreptul sa judecam totul. Pana atunci, sa incercam sa fim mai buni, intr-o zi ne va prinde bine :)
RăspundețiȘtergeresi-nca asta nu-i nimic
RăspundețiȘtergere