Scrisoare deschisă preşedintelui Romăniei, Traian Băsescu

Domnule preşedinte,Am speranţa cã vã prind în toane bune. Poate e dimineaţã la dumneavoastrã şi exact în timpul acesta gustaţi din omleta cu de toate, poate chiar apucaţi ceaşca de cafea sã o duceţi la gurã, în timp ce cu mîna cealaltã citiţi Curierul zilei sau călătoriţi pe www.poezie.ro. Or, dacã nu se întîmplã aşa, îmi închipui cã un consilier vã va aduce cîndva la cunoştinţã acest mesaj pe care îl tocmesc în pagina zilei, în duminica asta, imediat de dupã Sfînta Maria. Asist cu înfrigurare, de foarte multã vreme, la întîmplãri pe care oglinda cotidianului le reflectã, deloc deformat, în viaţa celor care încã mai cred în acel SÃ TRÃIŢI BINE! Tare mi-e teamã, domnule preşedinte, cã visul acesta nu va deveni niciodatã realitate. Am avut prilejul şi bucuria de viaţã sã mã numãr printre cei care v-au cunoscut. Acum cîţiva ani, pe scena Festivalului de la Mamaia, am înmînat Premiul Presei, moment în care am mimat pe scenã o discuţie la telefon, gest surprins de televiziunile momentului, care, imediat, au întors camerele tv de la mine şi le-au îndreptat spre dvs. Apoi, de-a lungul vremii, am mai avut parte şi de alte scurte secvenţe, dar lumea e mare şi nu consider importante aceste întîmplãri decît pentru mine, întîmplãri pe care le pãstrez în inima mea de poet. Aş avea multe de povestit, aşa cum cred cã milioane de români au deja pe buze întîmplãri mai mult sau mai puţin frumoase, cazuri şi necazuri, amintiri ori dorinţe. Ceea ce m-a fãcut însã curios, ce m-a pus pe jar, ce m-a fãcut curajos, ce m-a indignat este altceva. Am prins din zbor, de pe canalele media, o informaţie care, dacã chiar se va fi finaliza, va fi bãtutã în cuie, cum se spune, va pecetlui cu certitudine începutul unui spectacol a cãrui cortinã va cãdea definitiv, lãsînd la vedere marea prãpastie în care România se va afla în cãdere liberã. Despre ce este vorba? Iatã, domnule preşedinte, ce mã pune crunt pe gînduri! Poliţiştii români, şi aşa vai mama lor, vor rãmîne fãrã drepturi, nu vor mai primi acele indemnizaţii pentru ore de noapte, nu vor mai primi amãrîta aia de bancnotã pe care sînt înscrise douã-trei zerouri. Ca jurnalist care spintecã nopţile şi zilele întru vederea unei reale situaţii, vã spun cã, dacã nu întreprindeţi de urgenţã ceva, ne vom prãbuşi. Nu cred cã este cazul sã vã spun cã, în lumea cea mare, cel mai important lucru, primordial, este sã asiguri LINIŞTEA! Liniştea, domnule preşedinte, siguranţa cetãţeanului, fiindcã, dacã nu vã supãraţi, fãrã aceastã linişte nu vor exista nici economie, nici culturã, nici turism, nici inventicã, nu va exista decît un total haos, pe care, de altfel, observãm cã îl contureazã aceastã debandadã politicã, generatã, printre altele,şi de trecerea crizei, care şi-a înfipt destul de adînc tãlpiţe şi prin curtea patriei noastre. Fãrã doar şi poate, poliţistul român nu meritã un asemenea tratament, fiindcã el se reflectã, de fapt, asupra cetãţeanului. Pe de altã parte, numãrul celor în uniformã înfrãţiţi cu şmecherii e din ce în ce mai mare, cum şi numãrul poliţiştilor care au deja grad mare în corupţie. Porniţi şi luaţi la bani mãrunţi prin urbea Piteştilor ori prin ţară şi o sã vedeţi poliţişti care stau la tejgheaua drumului cu infractorii, în timp ce victima stã ruşinatã şi blocatã cu capul în pãmînt, de luatul la mişto al individului în uniformã. Haideţi sã vã arãt inşi de pe la secţia unu ori patru pe mînã cu huidume de prin lumea interlopã, ori de la alte secţii. Nu sînt mulţi poate şi slavã Domnului cã printre poliţiştii corupţi se aflã şi oameni profesionişti, oameni care iubesc meseria de poliţist şi care, atunci cînd merg acasã, se uitã cu bucurie în ochii copiilor lor. Or, domnule preşedinte, dacã dumneavoastrã nu încercaţi sã îndreptaţi lucrurile, sã-i daţi poliţistului român ceea ce i se cuvine, adicã drepturi grele, bani şi legi care sã-l apere, o sfeclim! Îi pierdem, domnule Bãsescu, şi atunci chiar cã nici dracu’ nu ne mai scoate din rahatul acesta. Aşa sã ne ajute Dumnezeu!