despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Felicitari si cele mai bune urari Stefaniei !Bravo tie Silisteanule ca ai sustinut-o si ai ajutat-o !
RăspundețiȘtergereCopilărie – zbor nesfârşit, pe-o aripă colorată de fluture.
RăspundețiȘtergereNumărătoare,de-a prinsa,şotron.
Gândul ţese poveşti minunate în vis .
Basme fermecate,zâne,castele.
Zâmbet suav ca un cântec de floare.
Păpuşă,prinţesă, ponei.
Ochii senini plini de steluţe gingaşe.
Joc,veselie, soare.
Elena Juguleanu - 2009