Încã mã mai mir! Nu preget sã alunec nici pe panta realitãţii, apoi nici pe latura inefabilului. Uneori mã arunc în gol. Şi acum sînt în cãdere. Mã frãmîntã şi pe mine, ca pe orice creştin, cum este cu viaţa, cu poezia, cu ierburile şi toate cele. A încetat din viaţã Grigore Vieru. Da, da poetul! Scriu azi, duminicã, aşa cam pe la prînz, articolul pe care îl vedeţi în paginã. E pe la mine bunul prieten, poetul Aurel Sibiceanu. L-am chemat. O sã împãrţim o slãninuţã, o ceapã şi o pãlincã. Lãsãm loc unei tristeţi nu ca între poeţi, ci ca între oameni. Cu juma de ceas în urmã, l-am sunat pe primarul Tudor Pendiuc. A lãsat şi dînsul semn cã e posibil sã dãm o fugã la Chişinãu. Mi-a dat şi o declaraţie. Apoi am vorbit cu doamna Marilena Baraţã, apoi cu prietena Silvia Caloianu la Chişinãu. Şi Silvia ne-a dat o declaraţie. Mã întreb cum sã scriu rubrica de azi. Nu-mi vine! L-am cunoscut pe Dom Grigoraş Vieru, am avut bucuria de viaţã sã-i spun la ureche un poem despre Marin Sorescu, acum 2 ani, la Craiova, în aula primãriei, alãturi de academicianul Eugen Simion, de Adam Puslojic, de Ştefan Dulu,şeful editurii Semne, de alţi confraţi de cruce literarã, cum spune Adam. Aşadar, iatã pe scurt clipele anului 2007 în Craiova, la Zilele Marin Sorescu, bine organizat festival şi strunit de Solomon, primarul Bãniei. Nu ştiu cîte ceasuri sã fi fost. Cu o zi înainte eram în autocar spre Bulzeşti, unde se nãscuse Marin Sorescu. Naşul, cum îi spun academicianului Adam Puslojic, numa ce mã trage de mîneci şi şopteşte la ureche... Scrie, mã, şi tu un poem despre Marin Sorescu. Ajungem în Bulzeşti, vine popa face slujbã, cîntã Firulovici sîrbul, vorbesc distinşii invitaţi şi ne întoarcem. A doua zi de dimineaţã, în restaurantul de la hotel Jiul coborîm la micul dejun. În timp ce Adam înfulecã din omletã, prind curaj... şi-i spun: Am scris poemul! Adam Puslojic ridicã sprînceana şi mîrîie ca un buldog scãpat din lesã cum cã sã-l rostesc. Nu mã pierd cu firea şi-i dau drumul. Aud sec în urechi... Bravo, mã! Apare la masã şi Dom Grigoraş Vieru. Rosteşte un bunã dimineaţ a atîât de cald, încît zîmbim atît de curat, încît nimeni nu rãspunde. Adam, la un moment dat, mã roagã sã spun poemul Cerul lui Marin Sorescu! Nu-l spun. Mã uit pe furiş la Dom Grigoraş, care abia de-apucã, aşa ca paserea ciugulind frigul lumii, din pita frumos rumenitã. Auzi, mã Grigoraş, şi tu la ãsta ce a scris! Dar mã hotãr şi nu spun poemul. Aşa şi în timpul lucrãrilor refuz. Mi se pãrea prea mult. Doar sus undeva în spaţiul cel mare al primãriei prind curaj şi rostesc poemul. Lîngã mine, în dreapta, stã marele poet Grigore Vieru. Adam insistã sã rostesc poemul. Undeva în faţã, academicianul Eugen Simion. Mi-e un pic teamã. Ce o mai fi vrînd şi ãsta!? Cam asta mi se pare cã citesc în ochii ilustrului academician. Dar încep sã spun poemul. Este un dialog între Dumnezeuşi Adam, dialog în care Adam îl tot strigã pe Marin Sorescu şi nu i se rãspunde. Într-un final, Adam îl roagã pe Dumnezeu sã-l strige pe Marin Sorescu: - Marine! Eşti, mã, acasã!? Chiar primeşte rãspunsul:- Da, Doamne, sînt pînã acasã, vin imediat!Ei bine, a urmat un moment de linişte totalã. Doar Grigore Vieru, care se afla în dreapta mea, şi-a întors uşor capul. Avea o lacrimã pe obraz. M-a privit îndelung, dupã care a zis: Copile, nici nu ştii ce ai scris, nu ştii ce înseamnã acel... pînã acasã!...Nu aveam sã înţeleg nici dupã aceea. Abia acum se pare cã se întîmplã. Abia acum tîrziu...
- Grigore Vieru, eşti acasã?
- Da, Doamne! Sînt pînã acasã! Vin imediat!
„Simbol al conştiinţei noastre naţionale“
Tudor Pendiuc - primarul municipiului Piteşti:
„Poezia este în doliu. Cultura este în doliu. Este o aşa mare pierdere, încît nu o putem mãsura“
.Silvia Caloianu - Chişinãu:
„A fost un om blajin. Grigore Vieru rãmîne un simbol al conştiinţei noastre naţionale!“
Aurel Sibiceanu - poet, Piteşti:
„Grigore Vieru a fost slujitor credincios al patriei de cuvinte şi de ţãrînã. De acum va sluji în patria cealaltã a veşniciei, va împuţina singurãtatea lui Dumnezeu“.
A pierit în accident de maşinã
Potrivit agenţiei NewsIn, Grigore Vieru a fost internat în spital în noaptea de joi spre vineri, în urma unui grav accident rutier, produs în condiţii de ceaţã, pe un segment avariat de şosea. Automobilul în care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate, plasat în mijlocul şoselei, în regiunea comunei Dãnceni, raionul Ialoveni. Vieru se întorcea din sudul Republicii Moldova, unde participase, la Cahul, la un concert omagial consacrat lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului se afla directorul adjunct al ansamblului „Joc“, Gheorghe Munteanu, în vîrstã de 47 de ani, care, de asemenea, este internat în secţia Reanimare, dar nu este în stare criticã.
Poetul a murit sîmbãtã spre duminicã noaptea, la Spitalul Municipal de Urgenţã din Chişinãu.
Avea 74 de ani
Considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova, Grigore Vieru ar fi împlinit 74 de ani la 14 februarie. S-a nãscut în anul 1935, în localitatea Pererîta, aflatã acum pe teritoriul Republicii Moldova. A debutat în anul 1957, pe vremea cînd era student la Chişinãu, cu o plachetã de versuri pentru copii. Ulterior, în 1968, se remarcã cu volumul de versuri lirice „Numele tãu“, cartea devenind obiect de studiu în universitãţi în chiar anul apariţiei. În urmã cu 19 ani, Grigore Vieru a devenit membru de onoare al Academiei Române. De altfel, tot Academia Românã la propus pe Grigore Vieru la Premiul Nobel pentru pace, în 1992. A fost un simbol al lumii moldoveneşti, omul care în tinereţe a rostit: „Dacã unii au vrut sã ajungã în Cosmos, eu o viaţã întreagã am visat sã trec Prutul“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu