14 august douămiiopt.pur și simplu caut în distanța trăită și aflu că sunt. țin iată cum pot din lunga acestei nebunii cu bloguri în care din când în când cad mere cum toamna anotimpul. am lansat volumul de versuri pământ nicăieri. silvia caloianu a ocupat din toate treburile și a reușit. sunt mulțumit mai cu seamă fericit. poate că nu a fost ca la Cernăuți în Ucraina dar sigur inimii mele bine și înalt i se trăi. am ascultat bucurând pe poeul niculai popa pe ion diviza epigram bun ce se află doamne și domni pe actorul Aristin Cupcea, pe domnul care pune în ramă viața poeților de prin lume cel care a fotografiat dar pe care din păcate nu îl pot scrie deocamdată nu cumva să greșesc numirea/o să revin/ poeți mai tineri cu inimă cât toată moldova cum este și ecaterina.am descoperit oameni în Chișinău și aceasta mă face să doresc o muncă și mai desăvârșită.de aș fi în stare să povestesc bine s.ar afla.spun doar că miliția din chișinău a vrut carnetul meu de conducere.am parcat pe trotuar în fața unei statui pe care hodine domnul Ștefan Cel Mare. Pe juma de an se plănuia suspendarea ba să nu spun chestii cu mers la ambasadă etc. sigur nu am lăsat să se întâmple ci am răsunat din trup și înaltă dorință cu surle și trâmbițe că pedeapsă cel mult e o amendă că de se întâmplă ce doresc dumnealor eu clar mă struig la domnu lor președinte la domnul nostru președinte. În timp ce strigarul meu făcea turul orașului se arătau și civili de la securitate pe unul chiar l.am surprins de după un copac exact când vorbea la telefon cu unul dintre milițieni.alte amănunte dau liber numele lor.pe amândoi Ion îi cheamă. ne.am despărțit frați am dat autograf.silvia caloianu a sunat și ea ministere dar totul a curmat la împăcare.jur sp nu mai pun frumusețe de trecere pe chiar locul unei statui.cu 3 ani în urmă la fel întâmplare când un alt milițian a interzis să facem poze cu domnul acela ștefan cel mare pe domnul acela pe care îl acopăr cu dragoste .mulțumesc chișinău mulțumesc fericit.
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu