Am gândit fulgerător interviul cu Tatiana. Ca şi când prin lumea gutuilor vine o toamnă, una care aprinde frigul, apoi îl ascunde adânc în pământ, nu cumva pădurea fără copaci a ei şi a noastră să nu se arate-n lumină. După ce am ratat două întâlniri de vedere am strâns laţul uneia cu pornire de celular. Nici aceasta nu a prins aşa că singura şansă ne-a fost internetul. Tatiana la Bucureşti, eu pe undeva printre dealurile din Piteşti. Am ceva emoţii, ca unul care strigă prin lume şi se teme nu cumva nimeni să fie acasă. Dacă a ieşit bine şi primitor este meritul acestei artiste despre care orice prezentare e de prisos. Nu e om să nu fi ascultat vocea inconfundabilă a acestei mari artiste. Luăm în aşezare de pe mesenger cuvinte şi le încremenim în pagină. Tatiana Stepa primeşte în viaţa ei şi a noastră 25 de ani de carieră muzicală. Prietenii din Cluj au rostuit în aşa fel încât să contureze o sărbătoare. Dar iată micuţul nostru interviu fără pretenţia de a da peste cap un tipar. Vedeţi în gestul nostru doar bucuria de a o vedea şi auzi trăi şi îmbrăţişa pe Tatiana Stepa.
# Am emoţii.....
- Păi ? De ce ?
# Iată...te intreb: ce crezi despre DISTANŢE?
- Da, bună întrebare, cred că poţi să stai lângă cineva şi să-l simţi departe şi de asemenea cred că sunt oameni pe care-i simţi lângă tine, deşi sunt la DISTANŢĂ .Deci, e o chestie relativă zic eu.
# Dacă soseste într-o zi Domnul aşa...cam pe la prânz...şi te întreabă CE ESTE IUBIREA Tatiana Stepa? Ce încercare de răspuns pui la drum?
- Iubirea este ceea ce te ţine în viaţă, iubirea este cea care mută munţii, iubirea este acel ceva pentru care devii mai bun, mai curajos, mai drept, iubirea cred că este viaţa însăşi
# Rotunjeşti un pătrat de viaţă să spunem aşa...unul de viaţă pe scenă...25 de ani daca nu mă înşel....dacă erai un contabil bun cu tine ce plusuri şi ce minusuri socoteai?
- Cu multe minusuri, dar cu mai multe plusuri; aş fi putut face mai mult, dar am şi eu defectele mele şi am făcut multe lucruri bune pentru că am şi calităţi; oricum, sunt aproape mulţumită de viaţa mea: am făcut ceea ce mi-a plăcut să fac.
# Când ţi se întâmplă să te arăţi tristă şi ai spectacol te închizi în tine...înjuri birjereşte în tăcere sau te arăţi pur şi simplu cum eşti....adică...noi cei din afară nu te vedem cum eşti?
- Când sunt pe scenă dispar şi tristeţea şi durerea şi supărarea; în locul lor mă cuprinde emoţia şi dorinţa ca mesajul meu să ajungă în faţa celor care mă privesc, când sunt pe scenă sunt suflet si cântec.
# Da..eşti suflet şi cântec.....poate o să locuim şi prin vecinătatea unor întrebări comune...Iată strig şi eu ca un nemernic şi te întreb .....Cântecul de viaţă al Tatianei are un nume?
- Nu, mai degrabă viaţa mea este cântec şi nu cred că poate exista viaţă fără iubire cântec fără poezie.
# Sper că nu ai nimic pe foc în timp ce măsurăm distanţe?
- Nu, am stins focul!
# La Cluj e un spectacol în două....de obicei artistul mulţumeşte cuiva....ai obligaţii de inimă? Bate inima ta deschizând fereastra ferestrele cuiva?
- Am multe obligaţii şi pe coperta cd-ului aniversar "Copaci fară pădure" mulţumesc multor oameni: părinţilor mei, prietenilor mei, publicului, medicilor, tuturor celor care mă iubesc şi mă ajută necondiţionat şi fără de care poate că azi nu aş fi aici.
# Sunt fericit în încercarea mea de a deveni om că pot vorbi cu tine....Ştii...am pus un anunţ pe un site de poezie (www.poezie.ro)...şi imediat au sărit să mă roage din Canada din State din Germania să le iau cd/uri cu autograf de la tine. Din tot ce ai imprimat ce cântece te zdruncină ,ce versuri....ce timp?
- Aproape toate cântecele mele vin din viaţa mea sau a celor din jurul meu; aşadar sunt scrise în urma unor întâmplări cât se poate de reale; aşa că îmi asum toată suferinţa din ele pentru că, suferinţa, a fost deseori trăită de mine, sau alteori, trăită de cei de lângă noi şi eu cred în continuare că, mai ales un artist, nu se poate face că nu vede câtă suferinţă e în jurul nostru, iar vremurile pe care le trăim, sau pe care le trăiesc, ca să nu generalizez, mi se par dintre cele mai urâte.
#Tu ai jucat şotron când erai micuţă?
- Ooo, mult. Jocurile copilăriei mele nu erau atât de diverse ca acum, dar cred că erau mult mai potrivite copilăriei.
# Spune-mi dacă sari din casa drumului până în şaptele unui poem crezi ca poţi ajunge să strigi ...Sunt fericita! Ce loc din lumea văzută şi călcată iţi prinde bine?
- Da, cred că sunt multe lucruri care te pot face fericit; lucruri simple, dar pe care trebuie să le vezi; un cântec, o poezie, un copil jucându-se, un copac, iubirea în toate formele ei; orice loc îmi prinde bine dacă găsesc în el ceva care să mă bucure, să mă emoţioneze, să-mi facă bine.
# Poate că ne apropiem de finele acestui fel de a vorbi interviu.....mă gândeam doar...o să am o încercare de a construi un portret...a fi şi interviul...în Jurnalul Naţional...dar aş fi vrut să mai ştiu...de exemplu...din colegii de folk câteva nume...aş vrea să ştiu de exemplu dacă ţi-ar fi drag să cânţi pe scenă să zicem cu Goran Bregovic...ceva de genul acesta...ce dorinţă de scenă te împinge să faci?
- Nu ştiu ce să zic; sunt mulţi artişti cu care aş fi onorată să fiu pe scenă; pe de alta parte, fiecare vine în faţa oamenilor cu sufletul lui, cu lumea lui, cu poveştile lui, cu simţirile lui şi nu ştiu dacă unele s-ar potrivi cu altele; de fapt, nu ştiu dacă toate s-ar potrivi cu toate; oricum, merită încercat.
# Înainte de a pune punct aşa..ca o virgulă între două războaie......ştiu că ai mai povestit...Povestea copacilor fără padure care poartă şi titlul de viaţă în această vreme a ta şi a noastră....povestea asta...o mai poţi spune ?(Se aşterne o uşoară şi lungă pauză.Am răbdare! )# Te rog...
- Cred că fiecare dintre noi suntem, la un moment dat, sau în mai multe momente din viaţă, nişte copaci fără pădure, pentru că şi suferinţa şi singurătatea fac parte din viaţa noastră şi trebuie să ni le asumăm aşa cum ne asumăm şi momentele bune; copaci fără pădure suntem sau vom fi fiecare în această luptă care se numeşte viaţa.
# Mulţumesc Doamnă!
- Şi eu mulţumesc, domnule. A fost greu?
# De este ceva ce doreşti să mai spui...Nu greu este să respirăm ci necesar!
- Nu cred. Am răspuns la ce m-ai întrebat, la ce nu m-ai intrebat....asta e!
# Mi-am dorit să-ţi fie bine că vorbim...numai atât.
- Păi, bine a fost.(16 0ctombrie 2007 după prânz)
(http://www.jurnalul.ro/articole/106441/tatiana-stepa-%E2%80%9Ccand-sunt-pe-scena-sunt-suflet-si-cantec%E2%80%9D)
postez interviul în această noapte de 20 octombrie de curând sosit din feleacul clujului după lansarea dublului album după citirea online în jurnalul naţional... de duminică 21 octombrie (duminică şi pe hârtie) .Câteva fotografii sunt puse de la evenimentul cu locaţie notată în Cluj pe o pagină de blog.Nici nu mai contează....unde....De nu este virgulă în locul ei cer iertare....În altă ordine de idei lansarea a bucurat a trăit şi fericit oameni în Autograf clubul pe 19 şi în Casa Armatei pe 20-. Se cuvine mulţămire de inimă domnului Florian Ioan avocat şi întâmplător de viaţă cu inimă găzduind.
# Am emoţii.....
- Păi ? De ce ?
# Iată...te intreb: ce crezi despre DISTANŢE?
- Da, bună întrebare, cred că poţi să stai lângă cineva şi să-l simţi departe şi de asemenea cred că sunt oameni pe care-i simţi lângă tine, deşi sunt la DISTANŢĂ .Deci, e o chestie relativă zic eu.
# Dacă soseste într-o zi Domnul aşa...cam pe la prânz...şi te întreabă CE ESTE IUBIREA Tatiana Stepa? Ce încercare de răspuns pui la drum?
- Iubirea este ceea ce te ţine în viaţă, iubirea este cea care mută munţii, iubirea este acel ceva pentru care devii mai bun, mai curajos, mai drept, iubirea cred că este viaţa însăşi
# Rotunjeşti un pătrat de viaţă să spunem aşa...unul de viaţă pe scenă...25 de ani daca nu mă înşel....dacă erai un contabil bun cu tine ce plusuri şi ce minusuri socoteai?
- Cu multe minusuri, dar cu mai multe plusuri; aş fi putut face mai mult, dar am şi eu defectele mele şi am făcut multe lucruri bune pentru că am şi calităţi; oricum, sunt aproape mulţumită de viaţa mea: am făcut ceea ce mi-a plăcut să fac.
# Când ţi se întâmplă să te arăţi tristă şi ai spectacol te închizi în tine...înjuri birjereşte în tăcere sau te arăţi pur şi simplu cum eşti....adică...noi cei din afară nu te vedem cum eşti?
- Când sunt pe scenă dispar şi tristeţea şi durerea şi supărarea; în locul lor mă cuprinde emoţia şi dorinţa ca mesajul meu să ajungă în faţa celor care mă privesc, când sunt pe scenă sunt suflet si cântec.
# Da..eşti suflet şi cântec.....poate o să locuim şi prin vecinătatea unor întrebări comune...Iată strig şi eu ca un nemernic şi te întreb .....Cântecul de viaţă al Tatianei are un nume?
- Nu, mai degrabă viaţa mea este cântec şi nu cred că poate exista viaţă fără iubire cântec fără poezie.
# Sper că nu ai nimic pe foc în timp ce măsurăm distanţe?
- Nu, am stins focul!
# La Cluj e un spectacol în două....de obicei artistul mulţumeşte cuiva....ai obligaţii de inimă? Bate inima ta deschizând fereastra ferestrele cuiva?
- Am multe obligaţii şi pe coperta cd-ului aniversar "Copaci fară pădure" mulţumesc multor oameni: părinţilor mei, prietenilor mei, publicului, medicilor, tuturor celor care mă iubesc şi mă ajută necondiţionat şi fără de care poate că azi nu aş fi aici.
# Sunt fericit în încercarea mea de a deveni om că pot vorbi cu tine....Ştii...am pus un anunţ pe un site de poezie (www.poezie.ro)...şi imediat au sărit să mă roage din Canada din State din Germania să le iau cd/uri cu autograf de la tine. Din tot ce ai imprimat ce cântece te zdruncină ,ce versuri....ce timp?
- Aproape toate cântecele mele vin din viaţa mea sau a celor din jurul meu; aşadar sunt scrise în urma unor întâmplări cât se poate de reale; aşa că îmi asum toată suferinţa din ele pentru că, suferinţa, a fost deseori trăită de mine, sau alteori, trăită de cei de lângă noi şi eu cred în continuare că, mai ales un artist, nu se poate face că nu vede câtă suferinţă e în jurul nostru, iar vremurile pe care le trăim, sau pe care le trăiesc, ca să nu generalizez, mi se par dintre cele mai urâte.
#Tu ai jucat şotron când erai micuţă?
- Ooo, mult. Jocurile copilăriei mele nu erau atât de diverse ca acum, dar cred că erau mult mai potrivite copilăriei.
# Spune-mi dacă sari din casa drumului până în şaptele unui poem crezi ca poţi ajunge să strigi ...Sunt fericita! Ce loc din lumea văzută şi călcată iţi prinde bine?
- Da, cred că sunt multe lucruri care te pot face fericit; lucruri simple, dar pe care trebuie să le vezi; un cântec, o poezie, un copil jucându-se, un copac, iubirea în toate formele ei; orice loc îmi prinde bine dacă găsesc în el ceva care să mă bucure, să mă emoţioneze, să-mi facă bine.
# Poate că ne apropiem de finele acestui fel de a vorbi interviu.....mă gândeam doar...o să am o încercare de a construi un portret...a fi şi interviul...în Jurnalul Naţional...dar aş fi vrut să mai ştiu...de exemplu...din colegii de folk câteva nume...aş vrea să ştiu de exemplu dacă ţi-ar fi drag să cânţi pe scenă să zicem cu Goran Bregovic...ceva de genul acesta...ce dorinţă de scenă te împinge să faci?
- Nu ştiu ce să zic; sunt mulţi artişti cu care aş fi onorată să fiu pe scenă; pe de alta parte, fiecare vine în faţa oamenilor cu sufletul lui, cu lumea lui, cu poveştile lui, cu simţirile lui şi nu ştiu dacă unele s-ar potrivi cu altele; de fapt, nu ştiu dacă toate s-ar potrivi cu toate; oricum, merită încercat.
# Înainte de a pune punct aşa..ca o virgulă între două războaie......ştiu că ai mai povestit...Povestea copacilor fără padure care poartă şi titlul de viaţă în această vreme a ta şi a noastră....povestea asta...o mai poţi spune ?(Se aşterne o uşoară şi lungă pauză.Am răbdare! )# Te rog...
- Cred că fiecare dintre noi suntem, la un moment dat, sau în mai multe momente din viaţă, nişte copaci fără pădure, pentru că şi suferinţa şi singurătatea fac parte din viaţa noastră şi trebuie să ni le asumăm aşa cum ne asumăm şi momentele bune; copaci fără pădure suntem sau vom fi fiecare în această luptă care se numeşte viaţa.
# Mulţumesc Doamnă!
- Şi eu mulţumesc, domnule. A fost greu?
# De este ceva ce doreşti să mai spui...Nu greu este să respirăm ci necesar!
- Nu cred. Am răspuns la ce m-ai întrebat, la ce nu m-ai intrebat....asta e!
# Mi-am dorit să-ţi fie bine că vorbim...numai atât.
- Păi, bine a fost.(16 0ctombrie 2007 după prânz)
(http://www.jurnalul.ro/articole/106441/tatiana-stepa-%E2%80%9Ccand-sunt-pe-scena-sunt-suflet-si-cantec%E2%80%9D)
postez interviul în această noapte de 20 octombrie de curând sosit din feleacul clujului după lansarea dublului album după citirea online în jurnalul naţional... de duminică 21 octombrie (duminică şi pe hârtie) .Câteva fotografii sunt puse de la evenimentul cu locaţie notată în Cluj pe o pagină de blog.Nici nu mai contează....unde....De nu este virgulă în locul ei cer iertare....În altă ordine de idei lansarea a bucurat a trăit şi fericit oameni în Autograf clubul pe 19 şi în Casa Armatei pe 20-. Se cuvine mulţămire de inimă domnului Florian Ioan avocat şi întâmplător de viaţă cu inimă găzduind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu