# păsări târzii
ca niște coji de pepene mușcate
așa încap în mintea mea - de toate
pe strada mea cu dinţi albaştri albinele stau drepţi
numai femei pe rând născând din cuiul frigului nămeţi
pe strada mea şi-n iarna asta grea a unor mâini
au dat de ştire morţii nişte câini
de dincolo de sunet numai lumina strigă
pe masă aţa soarelui tăind felii...o mămăligă
apoi un ceas sunând de nicăieri ora exactă
scăpase de la moarte secunda mea necondamnată
mi se făcuse dor de mama și de tata
pe nicăieri nu se-ngropa distanța cu lopata
se aprindeau numai la drum...lumini
pe ici pe colo....înfrigurând de dor - ciulini !
așa o zi apoi o noapte și un an
îl căutam pe Domnul îl chemam
dar El era cu treaba Dânsului
știam cum e s-aștept la poarta plânsului
cândva târziului i s-a făcut de ducă
se pregătea să cadă
din umbra mea...
zăpada peste nucă!
29 ianuarie 2015 , Sacramento - USA
foto. florian silișteanu
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni