Christian
Sabbagh este marginea lumii. Acolo se duce uneori Domnul să facă
numaratoarea oamenilor și a păsărilor. Bunăoară dacă se iese lipsă la
inventar este chemat de îndată Christian Sabbagh fratele meu și iată și
al Dumneavoastră. Domnul acesta încadrat
de îngeri mascați nu are inimă nu are suflet. El tot este de sus până jos de la stânga la dreapta și de jos în sus un fel de inimă care are suflet
iar undeva printre distanțe și o armură pe care scrie trup în care locuiește cu chirie inima și sufletul.
Domnul Sabbagh este fericit
fiindcă nu a reușit să devină în totalitate român. Aceasta este un
miracol care aduce bucurie este ceva care îl ține departe de focul
minciunii al ipocriziei al parșiveniei atat de caracteristice a lor mei.
Pe Christian Sabbagh nu o să îl vezi niciodată zâmbind când prezintă o
tragedie așa cum mulți dintre cei prinși în menghina zilei media o întamplă. Nu o să - l prinzi să îl bați pe umăr așa cum repede de tot îi
putem prinde pe alții cărora nimicul le - a devenit însoțitor de
soartă. Sabbagh nu e nici gâdea nici ciutacu nici badea. El fratele meu
este ceasul care nu sună la timp dar care te trezește blând și la fix în dimineața unei
românii frumoase!
Iată l - am prins în sfânta distanță pe omul de
televiziune christian sabbagh.
foto :florian silișteanu
3 octombrie 2011
spre seară la mine acasă în prietenia unei părți a cănilor mele adunate din lumea în care lumesc
despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni