miercuri, 27 martie 2013

Locatarul - un poem de florian silisteanu



lui marie vranceanu



și din umbră de mireasă pune-mi alt număr la casă
ia din marginea de pâine hoitul unui dumicat de mâine
ia din șchioapă de gutui niște păsări
pe sub care să te scarpini când ți-e ud de somn în datini
și adoarme sarea toată când se lasă măritată
și din scursa numelui toarnă foc veninului



iau din umbra porții mele alte noi de pus inele iau din casa de la drum pâinea de cuțit postum și arunc spre dumicat ziua dincolo de sat și las păsării să ducă scărpinatul într-o nucă

vine depărtând din aripi îngerul la deocheat
zice bă tu și cu mine nu avem loc împreună
stăm înghesuind zăpada ia fă bine dă cu banul și hai să spargem borcanul

de atunci stau cu chirie în această păpădie