duminică, 31 martie 2013

şoptind






au fost aduse pietre cubice colţuroase
mâinilor toate mănuşi pentru oase
ochilor mei schele înalte
degeaba pietrele toate-s departe

fac un mortar din ţărână şi fier
leg strâns ochiul de mână
degeaba nu mai este apă-n fântână
nici stele cusute pe cer

vin să lucreze cu ziua şi sfinţii
i-am tocmit mai de mult la un drum
degeaba strigă din piatră părinţii
ochiul acela clipeşte postum

soseşte parcă depărtarea acasă
lumea întoarce pe dos calendarul
e timpul să plec eşti frumoasă

au fost aduse cubice pietrele toate
mâinilor colţuroase mănuşi
ochilor mei schele înalte
frigul zidit între uşi