miercuri, 27 februarie 2013

Lele Floare un’ te duci ?!


                                                    



 

Nu îmi stă în fire să învîrt manivela la maşina de tocat pentru cîrnaţi dar, azi fac o excepţie, fie măcar pentru prietenii de la Ton Detectiv. M-am trezit anul trecut cu doi copilaşi îmbrobodiţi de la Adevărul care au dorit să mă ia la întrebări despre 1989.

I-am lăsat , le-am explicat şi încercat să îi fac să înţeleagă că într-un mecanism sunt rotiţe care au rolul de a învîrti pe altele în sensul acelor de ceasornic. Adică pentru a fi mai limpede, le-am explicat copiilor anchetatori că a avea capul pe umeri în situaţii limită face mai mult decît orice aventură. 1989 nu a fost o aventură. Fiind unul din cei cîteva sute care au avut grijă ca prin acţiunile întreprinse vărsarea de sînge să fie limitată, am avut naivitatea să cred că îmi pot lipi pe buletinul de viaţă un timbru sec. Revenind descopăr, prin Adevarul de week end de acum vreo două săptămîni, că Florian Silişteanu este singurul membru al Uniunii Scriitorilor care nu are Bac. Sigur că da, banca din clasa în care soarta predă e un pic mai în spate. Nu am făcut niciodată un titlu de glorie din această absenţă de viaţă, lăsînd să vorbească premiile, diplomele, etc. Mulţumesc fratelui Radu Aldulescu, poate cel mai reprezentativ romancier al timpului nostru, pentru încurajări şi urecheala de bine pe care mi-a

dat-o.

Puştanii de la Adevărul mestecă din guma cotidianului scuipînd pe alocuri. Ce mă înviorează totuşi este că în cazul Florian Silişteanu se abţin să scuipe poetul (slavă Domnului!)

Oftică imensă, conturînd  că, ar trebui să dau socoteală , vezi domnule, pentru bănuţii pe care îi mai fac organizînd diverse evenimente. Fac aici o paranteză să amintesc că, exact acum două săptămîni după Adevărul de week end tipăritul, mă sună fratele Lucian Gheorighiu să îmi spună : bătrîne, ăia de la Adevărul  ţi-au dat poza mai mare ca a lui Ceauşescu. Se regăsea în verbul publicaţiei atitudinea, un fel de atitudine despre golăneala din lumea literară ( vezi Uniunea Scriitorilor) chestiune pe care şi eu o condamn. Ca să scrii în Adevărul de week end că Florian Silişteanu mai cîştigă un ban organizînd fie un spectacol de folk, fie de teatru, manele ori altă  specie nu cred că este ruşinos. Da, bătrîne, mai cîştig un bănuţ. Conjunctura în care apare Florian Silişteanu în această oglindă m-a obligat să reevaluez anumite aspecte din capcana aceasta de viaţă. Impostori au existat  şi în mişcarea revoluţionarilor şi există peste tot. Nu mi-e ruşine de absolut nimic. Nu fac parte din nici o gaşcă, nici literară, nici a gazetarilor. Mă uit doar de fiecare dată cînd observ ceva prin lume cum aşez în oglinda în care să îl văd pe Dumnezeu. În orice ţară civilizată unui luptător în Revoluţie care a fost remarcat nu i s-ar fi luat niciodată onoarea cu care a fost răsplătit. Ce doare este că în tot acest timp de 22 de ani, mii de inşi şi-au exploatat conaţionalii făcînd miliarde de lei. Aşa că dragi băieţi ( au fost doi tineri de la Adevărul) este bine uneori să ai răbdare, să îţi aprinzi lanterna în momentul în care vrei să găseşti cifrul exact. Nu port nici un pic de ranchiună acelor tineri. Ce m-a durut este că tot în perioada respectivă postul de televiziune Realitatea Tv a prezentat la ştiri, trăgînd clopoţelul, o fotografie cu Florian Silişteanu alături de cîteva fete frumoase şi Mihai Trăistariu. Cu ce am greşit domnilor că am fost în stare să organizez şi să prezint un eveniment? Unde este prejudiciul adus Uniunii Scriitorilor din România? Aţi semnalat într-adevăr, spre deosebire de celelalte nume apărute în acelaşi material, că nu contestaţi valoarea ca poet a lui Florian Silişteanu. Pentru ce atunci această înverşunare?

Bunnnn! Apare în titlu sintagma cracii lui Udrea. În urmă cu două zile veneam din Sinaia spre Bucureşti la ocazie. Omul avea staţie aşa cum au camionagiii. În apropiere de Cîmpina se anunţau prin staţie unii pe alţii că sunt postate echipaje între cracii lui...Udrea. Dacă s-a ajuns pînă aici nu văd de ce mîine, poimîine uliţa pe care ne înghesuim nu ar avea un semafor pe a cărei culoare verde să scrie simplu: Năstase a fost un deţinut model. Păi dacă a fost model de ce nu l-aţi oprit? Treaba e pe bune cum la fel de pe bune  e şi faptul că ieri am văzut un film american din 2012 în acţiunea căruia am cuprins ...un Aro! Un Aro, tăticule! În el doi tipi care se numeau Florin şi Dragoş! Film de acţiune 2012. Căutaţi-l! Cam atît pentru azi cînd am chef să mă uit la Kanal D, să îl văd pe Christian Sabagh cum prezintă ştirile fiindcă e poate singurul prezentator de ştiri care, atunci cînd vorbeşte despre nenorocirea cuiva nu rîde, aşa cum am văzut că fac nişte ţoape şi nişte ţopi pe micile ecrane. Şi dacă tot l-am lăudat pe Christi vă mai spun că i-am vîndut acum doi ani un trenuleţ electric. Îl vreau înapoi să ne dăm o tură. Cît despre poştaş nu e nimeni mai potrivit să ducă tolba decît Kevin Costner.