ardumaş pas şchiopătînd
surpă
dimineţilor ciura gurii vie taina morţilor
ardumaş pas şchiopătând ţării mele suspinând şi din cruce galbenă numa trist numa plecat urc spre Domnu lăcrimat unde stă strigar uitat
şuia pintenogului sparge surda omului şaru nins amar-amar paserii dată cu var peste aripă cuţât din oglindă om urât piaptănă fir împletind frigul pietrei răstignind
ardumaş pământului din târziul numelui a ieşi la drum pe şanţ strugă suma din bizanţ galbenă crucea din stea numa nu de n-ar cădea peste surdă inima numa nu de n-ar zbura ciută lunii aripa numa nu de singură lumea dintr-o lingură
offffff e singur firul ierbii pe sub nara cârnă cărnii
troica vase de pământ
a murit în post un gând
Sibiu 14 martie spre noapea zilei de 15
ardumaş pas şchiopătând ţării mele suspinând şi din cruce galbenă numa trist numa plecat urc spre Domnu lăcrimat unde stă strigar uitat
şuia pintenogului sparge surda omului şaru nins amar-amar paserii dată cu var peste aripă cuţât din oglindă om urât piaptănă fir împletind frigul pietrei răstignind
ardumaş pământului din târziul numelui a ieşi la drum pe şanţ strugă suma din bizanţ galbenă crucea din stea numa nu de n-ar cădea peste surdă inima numa nu de n-ar zbura ciută lunii aripa numa nu de singură lumea dintr-o lingură
offffff e singur firul ierbii pe sub nara cârnă cărnii
troica vase de pământ
a murit în post un gând
Sibiu 14 martie spre noapea zilei de 15
ardumaş
ninsorii toate
cum
fereastra o deschid când doar numele ţi-l strig
sumbrele din gândele şchioapă fulga din albind
ardumaş ninsorii toate câmpul pitei copt la spate
doar fereastra gării ninsă doar plecata necuprinsă
şoaie vechi din tuta lumii rupe lanţul crucea mâinii
apei gheaţă trebuind fulga morţii suspinând
doar fereastra ningă sorţii ardumaş varului morţii
ooo m-aş legăna în dusu plinului cărbune unsu oofff m-aş lumina strigând altei lumi din alt pământ
scuturat vederii lor iată nunta mâinilor
scapără fierul a plâns ducă numelui de dus
şalul la grumaz paserea duicu necaz u la ea se teme şuie
vinerea din lemn a tăiat taiu din semn
troica vase gândului
şubrezind suspinului
sumbrele din gândele şchioapă fulga din albind
ardumaş ninsorii toate câmpul pitei copt la spate
doar fereastra gării ninsă doar plecata necuprinsă
şoaie vechi din tuta lumii rupe lanţul crucea mâinii
apei gheaţă trebuind fulga morţii suspinând
doar fereastra ningă sorţii ardumaş varului morţii
ooo m-aş legăna în dusu plinului cărbune unsu oofff m-aş lumina strigând altei lumi din alt pământ
scuturat vederii lor iată nunta mâinilor
scapără fierul a plâns ducă numelui de dus
şalul la grumaz paserea duicu necaz u la ea se teme şuie
vinerea din lemn a tăiat taiu din semn
troica vase gândului
şubrezind suspinului
Ardumaş
inima ciorii
Domnu
nu-şi găseşte locu ardumaş în suflet ciocu
grâul arde foc se-arată pintenog frigu în vatră
pârgu rodu fată stolu paseri luate-n oboru
ardumaş inima ciorii şade drept în moara morii
e flămîndă sta la pândă maica ploii tremurândă
cată umblă surdă sufletu să nu-lajungă
ardemeni din pietrili vini cu burta la gură
soarili în bataturî
numărând la fetili
şamurdan din cântecu iară fată pântecu
stele nouă i pi ceru dezlegând ciorii misteru
liturghii multi din fieru la topit zburda cu lemnu
şuie strâmba capu micu scormonind în semn nimicu
haida vini la nenicu
scuipă boali strângi mijlocu la ciungii
şî ti udă mânii talecum în jug lacrimă juncii
tu muieri vinâ pleacî strugurii bătutu toacî
şurma duba ciorii melia scăpat pana-n vopseli
ceru i cu Li cu La scarpină ţărâna mea
toarcea pământului faţa alt cuvântului
ardumaş inima ciorii
şed la masă nu cocorii
boabili din grânili se usucă mânili
troica vase de pământu
spurcă-n iesle şubred vântu
BRĂILA 2007 23 iunie
grâul arde foc se-arată pintenog frigu în vatră
pârgu rodu fată stolu paseri luate-n oboru
ardumaş inima ciorii şade drept în moara morii
e flămîndă sta la pândă maica ploii tremurândă
cată umblă surdă sufletu să nu-lajungă
ardemeni din pietrili vini cu burta la gură
soarili în bataturî
numărând la fetili
şamurdan din cântecu iară fată pântecu
stele nouă i pi ceru dezlegând ciorii misteru
liturghii multi din fieru la topit zburda cu lemnu
şuie strâmba capu micu scormonind în semn nimicu
haida vini la nenicu
scuipă boali strângi mijlocu la ciungii
şî ti udă mânii talecum în jug lacrimă juncii
tu muieri vinâ pleacî strugurii bătutu toacî
şurma duba ciorii melia scăpat pana-n vopseli
ceru i cu Li cu La scarpină ţărâna mea
toarcea pământului faţa alt cuvântului
ardumaş inima ciorii
şed la masă nu cocorii
boabili din grânili se usucă mânili
troica vase de pământu
spurcă-n iesle şubred vântu
BRĂILA 2007 23 iunie
Ardumaş
fum împietrit
cum
de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău
tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă
Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde
troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău
tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă
Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde
troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându
ardumaş
dormirii
tot
înaltă la culoare depărtarea ochiului
pănădincolo
ardumaş adormirii noastre maica
pasuldinspre lacrimă când distanţa şchioapătă
linu plânsu dor săpatu numa dumicatdin altu
a bătut zăpezilor umbra mâinilordin lătratu cânilor
a fi ultima ninsoare căpătâiului
nunta lui gutuiului
şaru iute doare morţii
stă pe umeri îngerul
numărând în pântec sorţii
trecerea
troica vasedin pământu
a murit ieşinddin iesle gându
Scorniceşti - Olt
2 ianuarie ora 3 .27
pănădincolo
ardumaş adormirii noastre maica
pasuldinspre lacrimă când distanţa şchioapătă
linu plânsu dor săpatu numa dumicatdin altu
a bătut zăpezilor umbra mâinilordin lătratu cânilor
a fi ultima ninsoare căpătâiului
nunta lui gutuiului
şaru iute doare morţii
stă pe umeri îngerul
numărând în pântec sorţii
trecerea
troica vasedin pământu
a murit ieşinddin iesle gându
Scorniceşti - Olt
2 ianuarie ora 3 .27
ardumaş
distanţelor
ardumaş
din abaţie pleacă şura florilor pân se spurcă la-ntunerec numa
steaua ciorilor
vini aripa e ruptă la cămeşă nod sub burtă fată pintenog subţire numa dor cusut cu tine
sfârcul lumii dumicat şaru maicii des legatsurpătura mânzului din urechi auzului dedin solz al surdului foc şi lungă strigătură
noapte bună
aplecând luminilor toată floarea crinilor abaţia jar făcută numa ducului stătută numa rupt u lui la rupt mânecă din lemn ascut numa deştele să iasă de sub voal altă mireasă
ardumaş cum n-aş avea ruptă iar cămeşa mea de ţesut şi amuţit iar duc taiu-n asfinţit de se scapără lumina noaptea mea a ta ciurina
troica vase îngeri când pleacă
gândului ieslea împacă
ardumaş distanţelor scuturând viu maţelor
vini aripa e ruptă la cămeşă nod sub burtă fată pintenog subţire numa dor cusut cu tine
sfârcul lumii dumicat şaru maicii des legatsurpătura mânzului din urechi auzului dedin solz al surdului foc şi lungă strigătură
noapte bună
aplecând luminilor toată floarea crinilor abaţia jar făcută numa ducului stătută numa rupt u lui la rupt mânecă din lemn ascut numa deştele să iasă de sub voal altă mireasă
ardumaş cum n-aş avea ruptă iar cămeşa mea de ţesut şi amuţit iar duc taiu-n asfinţit de se scapără lumina noaptea mea a ta ciurina
troica vase îngeri când pleacă
gândului ieslea împacă
ardumaş distanţelor scuturând viu maţelor
Ardumaş
da surda lumii
când
se coace-a lumina surda lumii frântă-n dodii
limpezesc cărbuni sparg focul aprind pârgu printre rodii
daruri fac mă pierd ori lunec dincolo de sărbători
Ardumaş da surda lumii n-am ce rest nu am câştig
numa numele îl strig
Surpă iute cade ştanţa cotonog din fier din lemne
Ardumaş de surda lumii până dincolo de semne
fierbe vinul maica duce dincolo de mine cruce
nu mai căuta nu spune unde se ascunde-n frig
numa numele îl strig
nouă ierburi sunete le ascund în pâinea nopţii
îngerii iar trec în de-a dreapta stânga sorţii
vine şchiop şi ă şi tând îngerul cu pâine
ardumaş da surda lumii peştele prins în cârlig
numa numele îl strig
şarpe vânăt piele-ntoarsă număr nou întorsla casă
dincolo morţii trag de mânecă întorcândla cânepă
nu din cer nici de sub el peste doar un porumbel
ardumaş da surda lumii ascuţindla ţipirig
numa numele îl strig
se aduc tâmplari meşteri dincolo de munţi
ardumaş da surda lumii arvunind ploscala nunţi
luăm lumina o tăiem felii subţiri
fiecare ia cât poate
numa numele pe toate
Troica vase de pământu a bătut în iesle gându
limpezesc cărbuni sparg focul aprind pârgu printre rodii
daruri fac mă pierd ori lunec dincolo de sărbători
Ardumaş da surda lumii n-am ce rest nu am câştig
numa numele îl strig
Surpă iute cade ştanţa cotonog din fier din lemne
Ardumaş de surda lumii până dincolo de semne
fierbe vinul maica duce dincolo de mine cruce
nu mai căuta nu spune unde se ascunde-n frig
numa numele îl strig
nouă ierburi sunete le ascund în pâinea nopţii
îngerii iar trec în de-a dreapta stânga sorţii
vine şchiop şi ă şi tând îngerul cu pâine
ardumaş da surda lumii peştele prins în cârlig
numa numele îl strig
şarpe vânăt piele-ntoarsă număr nou întorsla casă
dincolo morţii trag de mânecă întorcândla cânepă
nu din cer nici de sub el peste doar un porumbel
ardumaş da surda lumii ascuţindla ţipirig
numa numele îl strig
se aduc tâmplari meşteri dincolo de munţi
ardumaş da surda lumii arvunind ploscala nunţi
luăm lumina o tăiem felii subţiri
fiecare ia cât poate
numa numele pe toate
Troica vase de pământu a bătut în iesle gându
ardumaş
da pântecu
Şâ
vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu
harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu
ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta
se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica
troica vase de pământu rumegă în iesle gându
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu
harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu
ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta
se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica
troica vase de pământu rumegă în iesle gându
ardumaş
în apa lunii
cum
de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău
tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă
Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde
troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău
tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă
Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde
troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându
cum
durerea mâinilor ardumaș
frunzind a câinilor
cum încep nu cum rămân
ardumaș
marginii drum au din fusta de sub cântec
uit
a plâns
a surdului
strâmtorat câtnumelui
flacăra caldu i șaru fumegând lumiinii sarea
căpătâi
dincolo sparg soarelui
numa galben a gutui
pântec altunumelui
depărtarea
treceșubred cuiu
doare umbra frigului
cum din spatele
numa brânza coatelui
din tăcerea
ardumaș a nicăiereașirul face nodului
maică nod al semnului
scarpină ochiul la frunză
orb la gură mut la buză
limbă slută șubrezind numainumelui murind
ardumaș
altul fiind
poticnind luminilor
doar durerea mâinilor
ia miroase scuipă oase toate când
maica
ardumaș uitărilor numa gardul ochilor
strânge turma numelor
nume aflu viilor
iată-nchide la fereastră apa
sare iute la grumaz
steaua fără numele
numa ducu și răsfrânt altu nume căutând
troica vase gândului
număr oase sfântului
a din a
pietruind vânt gândului
marginii drum au din fusta de sub cântec
uit
a plâns
a surdului
strâmtorat câtnumelui
flacăra caldu i șaru fumegând lumiinii sarea
căpătâi
dincolo sparg soarelui
numa galben a gutui
pântec altunumelui
depărtarea
treceșubred cuiu
doare umbra frigului
cum din spatele
numa brânza coatelui
din tăcerea
ardumaș a nicăiereașirul face nodului
maică nod al semnului
scarpină ochiul la frunză
orb la gură mut la buză
limbă slută șubrezind numainumelui murind
ardumaș
altul fiind
poticnind luminilor
doar durerea mâinilor
ia miroase scuipă oase toate când
maica
ardumaș uitărilor numa gardul ochilor
strânge turma numelor
nume aflu viilor
iată-nchide la fereastră apa
sare iute la grumaz
steaua fără numele
numa ducu și răsfrânt altu nume căutând
troica vase gândului
număr oase sfântului
a din a
pietruind vânt gândului
Ardumaș
fierului tot
Offf
de aș
putea nodului din dușumea
să ascund cămașa
ta crupa fierului din șa
dor de Doamne Dumneata șalu
fu cârda pierdu numai numelui fu nu
Offff de nucă să mă-n sor și de măr să mă cobor șamurdan fură cu tuciu numa pasărea se luciu numai cânii latră mâinii ea apucă doare dusu unde a mușcat din plânsu
Cui la drum praf în fântână șueră din stea furtună ia din valu pe avaru stinge alb cu armăsaru și-l taie cu bucățică ardumaș fă lumea mică fierului de toartă luat și pus ție dumicat
Offff de întâmplatu secu a venit de ieri înnecu a strigat popa la șaru
A pus iute jugului din copita dintelui a mușcat apoi de-a surda a perdut a cîștigat și iar numele uitat
Vechi e valu rupt e daru pe la colțuri e pândaru care suge țâțelor nunta rea mireselor ardumaș fierului tot din artgotică să pot nuntă mare fum cu sare și de semne a mirare
Troica vase de pământu iar mi-a plâns în palmă gândul
Offff de nucă să mă-n sor și de măr să mă cobor șamurdan fură cu tuciu numa pasărea se luciu numai cânii latră mâinii ea apucă doare dusu unde a mușcat din plânsu
Cui la drum praf în fântână șueră din stea furtună ia din valu pe avaru stinge alb cu armăsaru și-l taie cu bucățică ardumaș fă lumea mică fierului de toartă luat și pus ție dumicat
Offff de întâmplatu secu a venit de ieri înnecu a strigat popa la șaru
A pus iute jugului din copita dintelui a mușcat apoi de-a surda a perdut a cîștigat și iar numele uitat
Vechi e valu rupt e daru pe la colțuri e pândaru care suge țâțelor nunta rea mireselor ardumaș fierului tot din artgotică să pot nuntă mare fum cu sare și de semne a mirare
Troica vase de pământu iar mi-a plâns în palmă gândul
Ardumaş
da cârdu linu
sumbra
cânda sta la pânda cârdu paserii ce trece
haide Domnu fă iar nodu de la gât spre gând mai rece
leagă numai ce te doare du te du în leşu mortu
ardumaş da cârdu linu pune-ţi haide ultim cortu
nu-mi lua pasere din linu ceasului din secundar
umblă repede te roagă mă suspin în sărindar
leagă biciu strânge aer respirând în şapte roata
ardumaş da cârdu linu sapă şanţ să curgă soarta
rupe iar bucăţi din pânza celui ce tot se arată
fă cămeşi spală pe cruce limpezind urma în roată
taie surd şi suflecă lacrima din mânecă
ardumaş da cârdu linu sufletu împiedică
n-ar fi alb în rugăciune soarele e pus cu mâna
latră iar cânii rup lanţul scapără să spurce luna
numa tu femeie ducu să moşeşti în cântec cucu
ardumaş da cârdu linu scuturând inimii nucu
ţi-aş veni iarna e grea a tot nins cămaşa mea
fluieră vântul şi scuipă foc de frig şi cânepă
iese viermele la puţ soarbe apă urlă moartea
ardumaş da cârdu linu lacrima din mânecă
troica vase de pământu a strigat în iesle gându
haide Domnu fă iar nodu de la gât spre gând mai rece
leagă numai ce te doare du te du în leşu mortu
ardumaş da cârdu linu pune-ţi haide ultim cortu
nu-mi lua pasere din linu ceasului din secundar
umblă repede te roagă mă suspin în sărindar
leagă biciu strânge aer respirând în şapte roata
ardumaş da cârdu linu sapă şanţ să curgă soarta
rupe iar bucăţi din pânza celui ce tot se arată
fă cămeşi spală pe cruce limpezind urma în roată
taie surd şi suflecă lacrima din mânecă
ardumaş da cârdu linu sufletu împiedică
n-ar fi alb în rugăciune soarele e pus cu mâna
latră iar cânii rup lanţul scapără să spurce luna
numa tu femeie ducu să moşeşti în cântec cucu
ardumaş da cârdu linu scuturând inimii nucu
ţi-aş veni iarna e grea a tot nins cămaşa mea
fluieră vântul şi scuipă foc de frig şi cânepă
iese viermele la puţ soarbe apă urlă moartea
ardumaş da cârdu linu lacrima din mânecă
troica vase de pământu a strigat în iesle gându
De-as
fi tot numai al tau
tot
am scuturat privind numelui oglinda-i spartă
dau cuțâtu mațelor nu ajung distanțelor maica dusă nu apusă
numa crucii-n deal ascunsă
of din frunza de gutui numai floare numelui of din surda ei tăcută ardumaș cum limpede doar din mers tăcând tăcută
spune tu spune și eu spune mielului din distanța numelui
taci și tac numai nume sfânt dezbrac
a veni iată strigând dumnezeul meu cel mut
a sosi însteluțat numelui sfânt îmbrăcat
într-o depărtare mare
Doamne spală
miși- ascultă altă trecere e mută
secere cu un picior
ardumaș firul tăiat
numai tu cănd am plecat
troica vase linu cârdulacrimă de auzit
gândul iată a murit
dau cuțâtu mațelor nu ajung distanțelor maica dusă nu apusă
numa crucii-n deal ascunsă
of din frunza de gutui numai floare numelui of din surda ei tăcută ardumaș cum limpede doar din mers tăcând tăcută
spune tu spune și eu spune mielului din distanța numelui
taci și tac numai nume sfânt dezbrac
a veni iată strigând dumnezeul meu cel mut
a sosi însteluțat numelui sfânt îmbrăcat
într-o depărtare mare
Doamne spală
miși- ascultă altă trecere e mută
secere cu un picior
ardumaș firul tăiat
numai tu cănd am plecat
troica vase linu cârdulacrimă de auzit
gândul iată a murit
Ardumaș
întreagă
urma
tors
e firul semnului din lumina crinului
cum din secetă de mână ardumaș lăsatîn urmășuieră trecutului vine iarna pruncului
scoală iute pune rând ducului de după sfânt
nu te arăta zic din susîn tot mai sus
orb din lemnul nucului șara sura cucului
din ospăț mi se arată curmă dâra sângeroată
strânge laț ul focului și fă nod norocului
din țărână iar gutui galben galben nimănui
aprind piatră numelui
e flămândă trecerea cu nuia cu după ea șaru stins jaru aprins ardumaș de după stea
numa nu duminica
vii femeie
morți murind de după case
sting cămeși cusând la oase
înălțate trupului duică alta drumului
iar se rupe focului
troica vase de pământ
de sub ape tânăr gând
1 august undeva lângă Piatra Neamț
cum din secetă de mână ardumaș lăsatîn urmășuieră trecutului vine iarna pruncului
scoală iute pune rând ducului de după sfânt
nu te arăta zic din susîn tot mai sus
orb din lemnul nucului șara sura cucului
din ospăț mi se arată curmă dâra sângeroată
strânge laț ul focului și fă nod norocului
din țărână iar gutui galben galben nimănui
aprind piatră numelui
e flămândă trecerea cu nuia cu după ea șaru stins jaru aprins ardumaș de după stea
numa nu duminica
vii femeie
morți murind de după case
sting cămeși cusând la oase
înălțate trupului duică alta drumului
iar se rupe focului
troica vase de pământ
de sub ape tânăr gând
1 august undeva lângă Piatra Neamț
Ardumaș
leandru curând
șubredă
luminii mele stinsu varu din altaru cum din cântec
ardumaș cum drumului înflorind a cucului leandru strop
surda lumii în mijloc paserii din loc în loc
suie prunului cărare dumicatul moare doare ardumaș din lepădat soarelui în scăpătat
maica mea
vini acasă trage oasili din coasă trage cum la seceră ardumaș în iederă firu suptu stăm iar cârdu
maica nu maică la surdu
ardumaș leandru plângând
numa lumii suspinând
stă gutuia la fereastră nume casei dumneavoastră
perde glasu vini altu șubrezind galben atlantu
urcă pasu
numa Domnu suie iute în perdut din suflet glasu
troica vase de pământu
am iubit perdut cuvântu
scris azi 28 martie în
BUTURUGENII GIURGIULUI
în ospeția familiei Crețu
nu știu cum se rânduie mașinăria dar am scris începutului nume dragi și văd că nu se arată așa se face că vorbeam de dragul firică și adriana lui de ela luca daniela luca de bogdan groya de bogdan cel mare zis geană de silvia caloianu de pablo de fratele peia de mulțimea cu aripi a poeziei ro
ardumaș cum drumului înflorind a cucului leandru strop
surda lumii în mijloc paserii din loc în loc
suie prunului cărare dumicatul moare doare ardumaș din lepădat soarelui în scăpătat
maica mea
vini acasă trage oasili din coasă trage cum la seceră ardumaș în iederă firu suptu stăm iar cârdu
maica nu maică la surdu
ardumaș leandru plângând
numa lumii suspinând
stă gutuia la fereastră nume casei dumneavoastră
perde glasu vini altu șubrezind galben atlantu
urcă pasu
numa Domnu suie iute în perdut din suflet glasu
troica vase de pământu
am iubit perdut cuvântu
scris azi 28 martie în
BUTURUGENII GIURGIULUI
în ospeția familiei Crețu
nu știu cum se rânduie mașinăria dar am scris începutului nume dragi și văd că nu se arată așa se face că vorbeam de dragul firică și adriana lui de ela luca daniela luca de bogdan groya de bogdan cel mare zis geană de silvia caloianu de pablo de fratele peia de mulțimea cu aripi a poeziei ro
