septembrie 2013 - inceputul devenirii lui florian silișteanu în america - șef de șantier pe moșia lui bădia! -

 septembrie 2013 - inceputul devenirii lui florian silișteanu în america

- șef de șantier pe moșia lui bădia! -

a avut încredere și mi-a lăsat pe mână shele și mexicani, rațe și potârnichi, racuni și garduri,vânat și treierate ierburi, mașini și frigidere pline! mulțumesc pentru tot mirela și adrian! vă dedic acest poem! vă mulțumesc frumos pentru încredere și pentru încurajări, pentru îndemn și sfaturi!

ceas cu păsări

de florian silisteanu

se așează în vitrină patul printre ceasuri noi

a sosi adoarmă iară timpul obosit flămând

pune pasere așterne din mătăsuri perne moi

oră nouă bate somnul din pământ

prima potrivită se arată pruncilor

Dumnezeu învelește cerul peste mâini

a venit în fața casei anotimpul nucilor

și la poartă latră lumii niște câini

dincolo de sticla magazinului

bate ora două iar aștept să se lumină

trece o femeie prin distanța crinului

frigul meu suspină

număr steaua singura o număr de trei ori

mereu lipsă iese abur din qintalul nopții

îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori

de la stânga- dreapta sorții

ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar

numai morții mele stau priveghi ca un pândar

ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare

cât a mai rămas din soare

iată

rază numai una

Domnul îmi întinde mâna

septembrie 2013 - inceputul devenirii lui florian silișteanu în america


- șef de șantier pe moșia lui bădia! -


a avut încredere și mi-a lăsat pe mână shele și mexicani, rațe și potârnichi, racuni și garduri,vânat și treierate ierburi, mașini și frigidere pline! mulțumesc pentru tot mirela și adrian! vă dedic acest poem! vă mulțumesc frumos pentru încredere și pentru încurajări, pentru îndemn și sfaturi!


ceas cu păsări
de florian silisteanu






se așează în vitrină patul printre ceasuri noi
a sosi adoarmă iară timpul obosit flămând
pune pasere așterne din mătăsuri perne moi
oră nouă bate somnul din pământ


prima potrivită se arată pruncilor
Dumnezeu învelește cerul peste mâini
a venit în fața casei anotimpul nucilor
și la poartă latră lumii niște câini


dincolo de sticla magazinului
bate ora două iar aștept să se lumină
trece o femeie prin distanța crinului
frigul meu suspină


număr steaua singura o număr de trei ori
mereu lipsă iese abur din qintalul nopții
îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori
de la stânga- dreapta sorții


ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar
ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare
iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna