sâmbătă, 13 iunie 2015

# șapte ani- este o mare onoare, o bucurie aproape totală să împart cu dumneavoastră...câteva dintre distanțele mele literare - șapte ani pe muchie de când semnez în revista argeș- din cana cu păsări - o rubrică fixă, un fel de gând care bate în fereastra depărtărilor mulțumesc mult pentru încredere ...mulțumesc pur și simplu...conducerii:) din toate timpurile:) oameni extrem de capabili...domnul universitar nicolae oprea, critic literar, președintele usr - filiala pitești, secretarului de literă și de viață de roman - domnul augustin doman - redactorul șef ...de azi, doamnei simona fusaru, secretară de destin literar de redacție și de fine preocupări, poetului și omului frumos domnul mircea bârsilă,inconfundabilului domn profesor de romane, marin ioniță, cel care a avut mereu încredere și a girat cumva încurajând mereu,doamnei mariana șenilă vasiliu, artistă și de înalt criticând, lui sibi frate de domnul aurel sibiceanu și..tot așa, și nu în ultimul rând mulțumesc uni om pe care îl prețuiesc tare mult....ca pe un frate mai mare, ca pe un părinte...arhiepiscopul calinic al nostru și al Domnului , înțelept și cărturar, și de ce nu, poate în primul rând, mulțumesc cititorilor ( nu mică mi-a fost mirarea când, cu ani în urmă, am intrat discret pe ușa muzeului literaturii române, în bucurești, nu mică mi-a fost mirarea când, la un moment dat, cinevade la masa prezidiului:) a pus în șoapta gloriei ceva de genul: a intrat în sală și cana cu păsări a argeșului, poetul florian silișteanu! emoticon smile este o mare onoare pentru mine și frumos vă mulțumesc ( sunt aici doar câteva fotografii de pagină din numărul lunii mai...



 # șapte ani
este o mare onoare, o bucurie aproape totală să împart cu dumneavoastră...câteva dintre distanțele mele literare emoticon smile
șapte ani pe muchie de când semnez în revista argeș- din cana cu păsări - o rubrică fixă, un fel de gând care bate în fereastra depărtărilor
mulțumesc mult pentru încredere ...mulțumesc pur și simplu...conducerii:) din toate timpurile:) oameni extrem de capabili...domnul universitar nicolae oprea, critic literar, președintele usr - filiala pitești, secretarului de literă și de viață de roman - domnul augustin doman - redactorul șef ...de azi, doamnei simona fusaru, secretară de destin literar de redacție și de fine preocupări, poetului și omului frumos domnul mircea bârsilă,inconfundabilului domn profesor de romane, marin ioniță, cel care a avut mereu încredere și a girat cumva încurajând mereu,doamnei mariana șenilă vasiliu, artistă și de înalt criticând, lui sibi frate de domnul aurel sibiceanu și..tot așa, și nu în ultimul rând mulțumesc uni om pe care îl prețuiesc tare mult....ca pe un frate mai mare, ca pe un părinte...arhiepiscopul calinic al nostru și al Domnului , înțelept și cărturar, și de ce nu, poate în primul rând, mulțumesc cititorilor ( nu mică mi-a fost mirarea când, cu ani în urmă, am intrat discret pe ușa muzeului literaturii române, în bucurești, nu mică mi-a fost mirarea când, la un moment dat, cinevade la masa prezidiului:) a pus în șoapta gloriei ceva de genul: a intrat în sală și cana cu păsări a argeșului, poetul florian silișteanu! emoticon smile este o mare onoare pentru mine și frumos vă mulțumesc ( sunt aici doar câteva fotografii de pagină din numărul lunii mai...

 # șapte ani
este o mare onoare, o bucurie aproape totală să împart cu dumneavoastră...câteva dintre distanțele mele literare emoticon smile
șapte ani pe muchie de când semnez în revista argeș- din cana cu păsări - o rubrică fixă, un fel de gând care bate în fereastra depărtărilor
mulțumesc mult pentru încredere ...mulțumesc pur și simplu...conducerii:) din toate timpurile:) oameni extrem de capabili...domnul universitar nicolae oprea, critic literar, președintele usr - filiala pitești, secretarului de literă și de viață de roman - domnul augustin doman - redactorul șef ...de azi, doamnei simona fusaru, secretară de destin literar de redacție și de fine preocupări, poetului și omului frumos domnul mircea bârsilă,inconfundabilului domn profesor de romane, marin ioniță, cel care a avut mereu încredere și a girat cumva încurajând mereu,doamnei mariana șenilă vasiliu, artistă și de înalt criticând, lui sibi frate de domnul aurel sibiceanu și..tot așa, și nu în ultimul rând mulțumesc uni om pe care îl prețuiesc tare mult....ca pe un frate mai mare, ca pe un părinte...arhiepiscopul calinic al nostru și al Domnului , înțelept și cărturar, și de ce nu, poate în primul rând, mulțumesc cititorilor ( nu mică mi-a fost mirarea când, cu ani în urmă, am intrat discret pe ușa muzeului literaturii române, în bucurești, nu mică mi-a fost mirarea când, la un moment dat, cinevade la masa prezidiului:) a pus în șoapta gloriei ceva de genul: a intrat în sală și cana cu păsări a argeșului, poetul florian silișteanu! emoticon smile este o mare onoare pentru mine și frumos vă mulțumesc ( sunt aici doar câteva fotografii de pagină din numărul lunii mai...